România, mai bine decât alte state UE din regiune la capitolul libertatea presei. Ne bate, totuși, Moldova

România nu performează la capitolul libertatea presei, dacă ar fi să ne luăm după numărul de poziții pe care țara noastră le-a coborât în doar un an, în cadrul Indexului Libertății Internaționale realizat de organizația Reporteri fără Frontiere. Situația mass-mediei naționale este mai îngrijorătoare decât în țări învecinate precum Moldova (40), Slovenia (54) sau Croatia (48), România clasându-se pe 56 – față de 48, poziția pe care s-a aflat anul anterior. 

Presa este și mai vulnerabilă în fața problemelor din societate, pe fondul a doi ani de pandemie – care au restrâns bugetele companiilor de publicitate și a determinat autoritățile să comunice mai puțin. Astfel, presiunile patronajului, lipsa transparenței economice sau piața instabilă au afectat în mod semnificativ mass-media din România.

Putem, însă, să ne consolăm cu faptul că față de vecinii noștri, țări membre UE precum Ungaria, Polonia sau Bulgaria, stăm mai bine. Acolo, presiunile făcute de stat au adus libertatea presei la un nivel îngrijorător. Zâmbetul ne dispare când ne uităm spre un stat ceva mai mic și care încă nu stă la masa europeană: Republica Moldova. Peste Prut, nivelul libertății presei este catalogat ca fiind mult mai bun. Spre deosebire de noi, Moldova este considerată o țară mai sigură pentru jurnaliști, deși au și ei probleme cu hărțuirea online, dar și lipsa finanțărilor credibile.

Presa, folosită în scopuri proprii

Una dintre problemele identificate de organizația Reporters without Borders este lipsa transparenței instituțiilor media, care este prezentă și la nivelul posturilor publice de TV și Radio. Nici CNA nu a scăpat de remarci, Consiliul fiind acuzat că a blocat datele despre patronii organizațiilor audiovizuale sub pretextul GDPR.

În acest context, linia editorială este puternic influențată de intereselor proprietarilor, ceea ce duce la folosirea presei ca instrument de propagandă. Aceste practici sunt dublate de lipsa oportunităților jurnaliștilor, dar și netransparența sau chiar corupția de la nivelul mecanismelor de finanțare. Din această ultimă categorie sunt exceptate instituțiile media mari, care reușesc să se auto-susțină.

Jurnalismul în România nu e o meserie sigură

Pe lângă presiunile venite de la nivel înalt, jurnaliștii se confruntă și cu o creștere a violenței la adresa lor. RSF remarcă că „atacurile împotriva reporterilor și jurnaliștilor cetățeni cresc alarmant”, amintind astfel de cazul jurnaliștilor bătuți în pădure pentru că relatau despre tăierile ilegale.

Nici legea nu îi ajută prea mult pe lucrătorii media, Parlamentul aprobând o lege care ar spori capacitățile de supraveghere ale serviciilor de securitate. În plus, legea care ar trebui să îi protejeze pe jurnaliști nu este pusă în practică – deși ea este aliniată standardelor europene.

„Ingerința procurorilor în activitatea jurnalistică echivalează cu hărțuire și ridică serioase îngrijorări. Sistemul judiciar încearcă din ce în ce mai mult să împingă mass-media să-și dezvăluie sursele. Numărul proceselor abuzive (SLAPP) a crescut, în timp ce hotărârile judecătorești nu respectă întotdeauna standardele libertății presei”, se arată în analiza RSF.

Românii, între jurnalism și dezinformare

Nici societatea nu stă mai bine, publicul fiind împărțit între cei care citesc presă și consumatorii de dezinformare, despre care RSF scrie că accelerează neîncrederea în mass-media. În spatele dezinformării s-au aflat, conform organizației, anumiți oameni politici și figuri media, pe fondul pandemiei de COVID-19.