De ce nu e bine ca miliardarii să conducă platformele de social media

Platformele de social media sunt, în momentul de față, interconectate cu viața noastră privată și suficient de relevante încât să producă anumite mișcări în societate. Știrea că Elon Musk ar putea cumpăra Twitter a fost primită cu urale de fanii acestuia, dar cu foarte mare reticență de restul lumii.

Majoritatea marilor platforme de socializare sunt tranzacționate public pe bursele internaționale și, deci, nu sunt neapărat proprietate privată. Bineînțeles că există excepții, cum ar fi Meta, care, deși este listată public, consiliul de administrație al companiei este controlat în totalitate de Mark Zuckerberg.

Cu toate astea, faptul că acești giganți nu aparțin unei singure persoane face ca respectiva companie să aibă o oarecare responsabilitate socială. Gândește-te cum ar fi ca Instagram, TikTok, Facebook sau YouTube să înceapă să nu mai restricționeze vocile care pun la îndoială forma sferică a Pământului sau care afirmă că masacrul de la Bucha nu a avut loc. Toate aceste tendințe se ascund sub umbrela dreptului la libera exprimare, înțeles prost de o bună parte din societate, din păcate.

Elon Musk, Donald Trump și Mark Zuckerberg sunt exemple perfecte din sfera platformelor de socializare, fiecare cu problemele sale, fiecare cu platforma sa (aproape).

Elon Musk și Twitter

Relația lui Elon Musk cu Twitter e una de love/hate. Acolo, miliardarul are peste 80 de milioane de urmăritori care sunt -în fiecare zi- martorii celor mai tembele tweet-uri venite din partea unui om care e mai bogat decât multe țări de pe glob. De la postări care îl aseamănă pe Justin Trudeau, premierul Canadei, cu Adolf Hitler și pănă la meme-uri care par a bagateliza eficiența vaccinurilor, Elon Musk postează despre orice fără nici o noimă.

Toate aceste lucruri pe care le spune, ai ghicit, le apără spunând că dreptul la libera exprimare îi permite acest lucru. Cu toate astea, se arată foarte iritat când cuvintele sale atrag, la rândul lor, consecințe. Fie că lumea îi răspunde negativ, fie că Twitter îl mai trage de mânecă sau că autoritățile se autosesizează în urma tweet-urilor sale, miliardarul se supără atunci când trebuie să își asume responsabilitatea acelor vorbe. Asta fără să mai vorbesc de principiile sale dubioase când vine vorba de administrarea companiilor sale private. A dat afară un angajat după ce acesta a făcut o recenzie a sistemului de autopilot a mașinii pe canalul personal de YouTube, iar în altă ipostază, a concediat un muncitor pentru că acesta încerca să formeze un sindicat.

Libertatea de exprimare e bună doar atunci când îi convine și când îi servește propriilor interese. Tocmai de asta, Elon Musk vrea acum să cumpere Twitter și s-o facă o platformă ”pentru libertatea de exprimare în întreaga lume”.

Doar că orice măsură de relaxare a standardelor de moderare a conținutului reprezintă un motiv de îngrijorare. De exemplu, modificarea politicilor prin care Twitter restricționează sau suspendă conturile care hărțuiesc, incită la ură și/sau violență ar putea avea consecințe catastrofale. Nici nu trebuie să ne imaginăm acest lucru, trebuie doar să privim dincolo de SUA. Îți reamintesc de Myanmar și minoritatea Rohingya care era vânată cu ajutorul Facebook.

Donald Trump și Truth

După ce a fost interzis de Twitter în urma asaltului asupra Capitoliului pe 6 ianuarie 2021, Donald Trump a acuzat liberalii că sunt răi și a promis că își face propria lui platformă dedicată conservatorilor și dreptului la liberă exprimare. Dacă vezi niște similarități între ce spune Musk și ce spune Trump, să nu te surprindă că mulți conservatori și susținători ai fostului președinte american au salutat entuziast dorința lui Elon Musk de a cumpăra Twitter. Totul în numele libertății, firește.

Truth, așa cum a decis să-și numească platforma, este o copie a Twitter pentru că -până la momentul interdicției- a fost locul preferat al lui Trump. Doar că asemănarea se termină la aspect. Truth s-a dovedit un eșec de proporții și asta pentru că utilizatorii nici măcar nu puteau să-și creeze un cont, iar dacă reușeau nu puteau accesa platforma. Totul a culminat cu plecarea a doi dintre managerii de top ai platformei, care au preferat să se retragă decât să mai continuie să stea în nava vădit scunfundată a lui Trump.

Bani, timp, resurse și oameni folosiți în van doar pentru că un miliardar are mania persecuției. Sună familiar.

Mark Zuckerberg și Facebook

Relația lui Mark Zuckerberg cu Facebook este interesantă pentru că, în ciuda faptului că Meta este listată public, Zuckerberg este singurul care poate lua cu adevărat deciziile importante. Dar, n-o să vorbesc despre nenumăratele probleme pe care Facebook le are și care au fost dezvăluite de Frances Haugen. În schimb, e important de observat cum lipsa de acțiuni și relaxarea regulilor de moderare duc la derapaje grave care pot avea efecte nedorite în societate.

Am amintit mai sus de genocidul minorității Rohingya din Myanmar, continui cu incitarea la omor în Etiopia și cu lipsa de moderare a discursului șovinist din România care are ca țintă persoanele de etnie rromă. Toate acestea și multe altele își au originea în proasta implementarea a unor reguli sau a lipsei unei reglementări care să curețe platforma de atitudinile care pot să facă rău societății.

Nu trebuie să ne scape din vedere faptul că aceste sisteme de comunicare, devenite deja de bază pentru mulți, nu trebuie lăsate la discreția miliardarilor. Platformele de socializare trebuie să respecte anumite ”imperative sociale”, așa cum le numește Elon Musk, doar că acestea trebuie înțelese cu adevărat. Dreptul la liberă exprimare a ajuns să fie trivializat și folosit ca argument pentru toate tendințele toxice, anti-democratice și distrugătoare pentru că, nu-i așa, orice inepție trebuie ascultată și tratată ca o idee iluminatoare.

Societatea globală funcționează în cadrul unor legi și regulamente; de ce platformele de socializare ar face excepție de la aceste reglementări de bun-simț? Doar pentru că un miliardar este supărat că nu poate să debiteze orice gând care îi trece prin cap? Responsabilitatea socială -mai ales a acestor oameni- nu e ceva de care te descotorosești atunci când nu-ți convine reacția celorlalți.