Viktor Orban câștigă detașat alegerile din Ungaria. Noi ce pierdem?

Coaliția de guvernământ din Ungaria, Fidesz-KDNP, își asigură 134 din cele 199 de mandate în noul parlament de la Budapesta, fapt care îi permite să schimbe constituția țării fără să mai țină seama de opinia celorlalte formațiuni politice.

O victorie așteptată. Continuitate sau dezastru?

Alegerile din 8 aprilie 2018 i-au adus lui Viktor Orban cel de-al patrulea mandat de prim-ministru, iar coaliției sale, Fidesz-KDPN, o super-majoritate în parlamentul de la Budapesta. Deși rezultatele votului maghiar au creat o vie emoție la scară mondială, ele erau pe deplin previzibile.

De fapt, Fidesz, împreună cu satelitul său KDPN (Partidul Național Creștin Democrat), domină autoritar viața politică a țării din anul 2010, ultimele runde de alegeri aducându-i de fiecare dată peste două treimi din numărul de mandate parlamentare. Acest lucru i-a permis să își pună în aplicare, fără mari probleme, programul economic și social care avea să scoată Ungaria din rândul democrațiilor neo-liberale.

Printre victimele politicilor intervenționiste ale Fidesz sunt sectorul bancar, fondurile de pensii și, coșmarul oricărui regim totalitar, presa liberă. Acestea au fost supuse unei taxări speciale, menite să asigure „protecție” capitalului maghiar în fața capitalului străin.

Acest tip de măsuri, denumite ironic „orbanomice”, au fost totuși deosebit de bine primite în rândurile un electorat frustrat, tot mai puțin performant, creându-i lui Viktor Orban o aură de luptător neobosit pentru drepturile economice ale maghiarilor de rând. Numai că, la adăpostul perdelelor mediatice de fum care însoțeau toate măsurile economice sau sociale luate de guvern, prospera o pătură subțire, dar din ce în ce mai bogată, formată din apropiați ai primului ministru.

În acest fel, Ungaria subjugată de capitalul străin a devenit, pe nesimțite, Ungaria încăpută în buzunarele unei oligarhii locale discrete, dar deosebit de avide. Prin urmare, controlând strict atât sectorul financiar, cât și presa, regimul Orban nu se putea aștepta la surprize neplăcute în urma alegerilor care tocmai au avut loc.

Sondajele aduceau un licăr de speranță

O serie de sondaje de opinie, considerate de încredere, arătau o oarecare tendință de scădere a Fidesz. Opoziția spera ca această tendință să fie validată la vot. Desigur, nimeni nu credea serios în înfrângerea lui Orban. Ar fi fost o mare victorie și dacă Fidesz-KDPN nu făcea super-majoritate în parlament. Nici chiar foștii neofasciști de la Jobbik, acum rebranduiți în partid de centru-dreapta, nu se așteptau la o scădere drastică a coaliției de la guvernare, deși liderul lor, Vona Gabor, le promitea victoria.

De fapt, succesul electoral al lui Orban este datorat în mare parte opoziției. O opoziție făcută țăndări, care din motive ideologice nu poate acționa unitar la scara întregii țări. În mod normal, alternativa la actualul guvern de dreapta trebuia oferită de partidele de centru-stânga, reprezentate de Partidul Socialist (MSZP) și Coaliția Democratică (DK). Dar prestigiul acestora s-a evaporat în mare măsură în anul 2006, în urma nefericitei declarații a primului ministru socialist de atunci, Ferenc Gyurcsany (acum președinte DK) care, după alegerile de curând câștigate, a recunoscut într-o reuniune de partid că și-a mințit electoratul. Au urmat demonstrații masive și un marasm politic care a ținut până în anul 2009. Și o scădere a intenției de vot pentru socialiști de la 40% la 10%. Iar rănile la centru-stânga nu sunt nici acum vindecate.

Nici ecologiștii de la LMP („O Altă Politică este Posibilă”), nici cei de la Dialog nu pot constitui o alternativă, fiind partide de nișă. Desigur, nimeni nu vede ca alternativă Jobbik, absolut nefrecventabil pentru orice persoană sau formațiune cu vederi democratice. Cel puțin deocamdată…

O campanie electorală cu o singură temă: iminenta invazie

„Ungaria apără Europa”. Asta era gravat pe un banner electoral purtat la o reuniune de sprijin pentru Viktor Orban și Fidesz la Budapesta. Și aceasta a fost singura temă a campaniei electorale pentru alegerile parlamentare din Ungaria în 2018. Analogii cu invazia otomană, bătălia pierdută de la Mohacs, asediul Vienei, perioada de rușine națională a pașalâcului de la Buda, toate au fost mult mai prezente în presă decât probleme de zi cu zi ale ungurilor.  Nu s-a discutat nici despre economia care dă semne de slăbiciune, nici despre sistemul sanitar, aflat cu mult mai prejos față de cel al rivalei Austria. Nici despre corupția care deja sufocă țara. Orice încercare de abordare a unei alte teme decât cea a țării aflate în fața unei invazii iminente era rapid înăbușită într-un zgomot de fond năucitor.

Într-o cuvântare electorală ținută la Szekesfehervar, orașul în care Orban și-a petrecut adolescența, acesta s-a zugrăvit ca un apărător al națiunii împotriva migranților musulmani invadatori și a liderilor ostili din Occident. „Există două viitoruri. Unul oferit de candidații lui Soros și un altul oferit de Fidesz.” Plecarea Fidesz de la guvernare ar deschide larg porțile puhoaielor invadatoare, ceea ce a pune în pericol nu doar Ungaria, ci întreaga civilizație europeană.

Și din nou Soros, răul absolut, cel din cauza căruia Ungaria are atât de pătimit.

Afluența de alegători din ziua votului și deșartele iluzii ale opoziției

În ziua de 8 aprilie, știrile privind prezența la vot erau încurajatoare. Opoziția, indiferent ce înseamnă asta, spera că afluxul de alegători va coborî Fidesz sub linia roșie a celor 133 de mandate necesare pentru o nouă super-majoritate. Dar și Fidesz-ul conta pe prezența masivă la vot, sigur fiind că a reușit să își mobilizeze foarte bine oamenii. Până la urmă, prezența nu a fost atât de masivă, ci doar un onorabil 68%. Cu puțin mai mare decât în anul 2014 și oricum mai mică decât în 2010, când Fidesz a măturat Partidul Socialist (MSZP) de la putere.

Orban își spulberă adversarii de-a lungul și de-a latul Ungariei. Dar pierde Budapesta

Sistemul electoral maghiar este unul mixt și îi vine mănușă coaliției de la putere. Din cei 199 de parlamentari, 93 sunt aleși proporțional, pe liste de partid, iar 106 direct, în colegii uninominale, pe principiul „câștigătorul ia totul”.

La votul pe liste, Fidesz-KDNP a obținut 48,89%, Jobbik 19,33%, iar Partidul Socialist 12,25%. Au mai trecut pragul electoral de 5% LMP (6,99%) și DK (5,64%).

Votul uninominal a fost la discreția Fidesz-KDNP, cu 91 de mandate din totalul de 106. Dar aici avem de semnalat un fapt interesant. Din cele 18 colegii uninominale din Budapesta, Fidesz-KDNP a câștigat doar șase. În capitală, opoziția democratică a reușit să facă un joc inteligent, susținând candidatul cu cele mai multe șanse de a-l învinge pe omul lui Orban. MSZP (câștigătoare a opt colegii), DK (3), LMP (1) și EGYUTT (1) au arătat că alternativa este pe cale de a se naște. La fel s-a întâmplat la Szeged, adjudecat de MSZP, și la Pecs, câștigat de un independent.

OSCE: Alegeri libere, dar nu corecte

Observatorii internaționali au relevat climatul profund viciat în care s-a desfășurat campania electorală, cu lipsa unor dezbateri autentice și promovarea de teme false, arbitrare. „Tonul campaniei a fost unul ostil, iar retorica una xenofobă, ceea ce noi găsim că este regretabil într-un context electoral”, a declarat într-un briefing, la Budapesta, Douglas Wake, șeful misiunii Organizației pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) de monitorizare a alegerilor din Ungaria. „Alegătorii nu au putut face o alegere informată.”

Wake a remarcat și partizanatul televiziunii și radioului public, ca și folosirea masivă a fondurilor publice în sprijinul campaniei electorale a partidului de la putere, prin campanii oficiale de informare extrem de agresive, care se suprapuneau perfect peste mesajul electoral al Fidesz.

Mesaje de felicitare de la frații iliberali. Și nu numai de la ei

Victoria Fidesz-KDNP a produs mare bucurie în tabăra iliberală. După înfrângerile succesive din 2017, din Franța și Olanda, și quasi-revenirea din martie 2018, cauzată de votul confuz din Italia, populiștii europeni salută cu mult entuziasm rezultatele din Ungaria.

Marine Le Pen, președinta Frontului Național din Franța, scrie pe Twitter că „inversarea valorilor și imigrația masivă, promovate de Uniunea Europeană, au fost din nou respinse prin votul cetățenilor maghiari”. Geert Wilders, liderul Partidului pentru Libertate din Olanda, îl felicită pe Orban pentru „binemeritata victorie”. Matteo Salvini, secretarul federal al Ligii Nord din Italia, îi apreciază pe maghiari pentru alegerea lor. „Ungaria a votat cu inima și cu capul, ignorând amenințările Bruxelles-ului și miliardele lui Soros.”

Giorgia Meloni, președinte al partidului naționalist Frații Italiei, scrie și ea că „patrioții europeni sărbătoresc confirmarea lui Viktor Orban la cârma Ungariei pentru încă patru ani”, putând astfel să lupte în continuare pentru păstrarea identității naționale a țării sale, dar și împotriva „islamizării forțate, a speculațiilor financiare și globalizării”.

Interesantă prezența în acest cor a lui Benjamin Netanyahu, primul ministru al Israelului, care își trimite și el felicitările la Budapesta, chiar dacă principala țintă a lui Orban în campania electorală a fost miliardarul evreu George Soros. Să reținem observația cotidianului israelian Haaretz: „Ungaria a demonstrat că în secolul 21 încă se mai pot câștiga alegeri parlamentare doar prin simpla învinovățire a unui evreu de toate problemele pe care le are o țară.”

O misiune ingrată au avut, desigur, oficialii Uniunii Europene. Jean-Claude Juncker și Donald Tusk și-au exprimat diplomatic speranța că Budapesta va acționa pentru apărarea valorilor fundamentale ale Uniunii Europene. Mesajul de la Berlin, de la Angela Merkel, cu care Orban nu se află în relații strălucite, a avut și el același ton.

Prioritatea noului guvern Orban: Stop Soros

Prioritatea zero a noului executiv de la Budapesta este combaterea influenței pe care o are miliardarul George Soros asupra Ungariei. Un pachet legislativ numit „Stop Soros” este deja pregătit și va intra în vigoare cât de repede posibil. Prin „Stop Soros” se urmărește tăierea oricăror surse de finanțare pentru organizațiile neguvernamentale neagreate de Fidesz și tragerea pe linie moartă a peste 2000 de „agenți ai lui Soros” infiltrați în diferite înstituții în întreaga țară. O măsură demnă de Erdogan, însă fără procese, întemnițări, armată scoasă în stradă sau decretarea legii marțiale.

În opinia lui Viktor Orban, anumite ONG-uri care activează pe teritoriul maghiar sunt parte dintr-un vast complot internațional, pus la cale și finanțat de George Soros, care are ca scop aducerea de migranți în Ungaria pentru a schimba structura etnică, rasială și confesională a acestei țări. Noua legislație prevede deschiderea unui registru al organizațiilor neguvernamentale, în care fiecare ONG trebuie să se înscrie pentru a-și putea desfășura activitatea. Înscrierea este condiționată de obținerea unui aviz din partea unei agenții guvernamentale. ONG-urile finanțate prin programe internaționale și care se ocupă de migrații vor avea un tratament și mai restrictiv. În afara avizului dat de un organism care este responsabil cu securitatea națională, va fi nevoit să suporte și o taxă de 25% din fondurile primite.

O altă țintă este media. În proporție covârșitoare, presa tipărită, televiziunea și radioul sunt controlate de Fidesz. Prin închiderea, după alegeri, a publicației Magyar Nemzet și a postului de radio Lanchid, vocile critice din presa clasică s-au redus aproape la zero. Singurul canal de comunicare rămâne media online, care este mai greu de reglementat.

Este de așteptat ca și atacul asupra Universității Central Europene să fie reluat.

De fapt, ce doresc cetățenii Ungariei?

Agenda maghiarului de rând pare însă a fi cu totul alta. Mai multe sondaje de opinie au relevat, în ultimele luni, că principalele preocupări ale cetățenilor Ungariei țin de insecuritatea economică, de funcționarea defectuoasă a sistemului sanitar și de teama de prăbușire a sistemului de pensii. Din ce în ce mai sus pe listă regăsim îngrijorarea pentru corupția de la nivel central și local. Mult, mult mai jos apare teama de o invazie a migranților, iar frica de Occidentul rapace este ca și inexistentă.

Aceste sondaje demonstrează că în campania electorală s-a pierdut o bună șansă de a discuta deschis despre problemele națiunii. Criza demografică, spre exemplu, macină Ungaria. Sectoare întregi din economie lucrează sub potențial pentru că întreprinderile nu au de unde să angajeze oameni. Spitalele duc o lipsă acută de cadre medicale. În școli este nevoie de profesori. Și, fapt și mai grav, populația îmbătrânește accelerat. Orban cere vehement un baby-boom, dar tinerii îl ignoră. Anual, populația Ungariei se reduce cu 30.000 de locuitori.

De ce victoria categorică a lui Orban nemulțumește Europa?

Marea nemulțumire a cancelariilor vest-europene este că nu există o alternativă la Viktor Orban pe care să se poată miza pentru o reconstrucție democratică a țării. Proporțiile victoriei lui Orban fac ridicolă orice încercare de demontare a regimului de la Budapesta. Și până la apariția unei alernative, Europa civilizată, măcinată și ea de propriile probleme, trebuie să accepte o realitate evidentă. Votul maghiarilor a fost fără echivoc.

O altă temere este că scorul lui Orban poate da un nou imbold mișcărilor naționaliste. Chiar dacă este puțin probabil ca rezultatul de la Budapesta să aibă vreo influență palpabilă în vestul Europei, nu același lucru se poate spune despre flancul estic al UE, unde deriva naționalistă se manifestă din ce în ce mai puternic.

Nu trebuie să ne facem iluzii că România va fi ocolită de unda de șoc propagată de rezultatele alegerilor din Ungaria. Un Fidesz instalat din ce în ce mai confortabil în dreapta extremă a spectrului politic va agita cu siguranță apele și în țara noastră. Pentru anumiți oameni politici de la noi, tentația de a merge pe calea lui Orban va fi irezistibilă. Numai că, oricât ar fi de blamabil, Fidesz are totuși resurse umane, și la vârf, dar și în marea masă a membrilor, de o calitate net superioară iliberalilor noștri. Chiar dacă încercăm, nici asta n-o să ne iasă, cu toate că aceeași Dunăre curge și pe sub Podul cu lanțuri, și pe lângă insula Belina.

Suveranul pontif, o voce pe care Orban nu o poate ignora

La o zi după victoria FIDESZ în alegeri, pe 9 aprilie 2018, la sala de presă a Sfântului Scaun este prezentată exortația apostolică „Gaudete et exultate!”, a papei Francisc. În îndemnul său, suveranul pontif a atins un subiect care trebuie să-i fi dat fiori fostului ateu asumat Viktor Orban, acum apărător neînduplecat al creștinismului.

„Gaudete et exultate, bucurați-vă și tresăltați de veselie”, le-a spus Iisus celor persecutați și umiliți, alungați de la casele și din țările lor, simțind primejdia în fiecare clipă și care cer deznădăjduiți ajutor semenilor lor. „Primirea migranților este o datorie a fiecărui creștin, pentru că fiecare străin este Cristos însuși”, spune sfântul părinte. Cuvinte care încep deja să lucreze într-o Ungarie creștină, preponderent catolică. Orban știe că nu se poate măsura cu papa Francisc. Și mai știe că, pentru el, numărătoarea inversă tocmai a început.