Războiul cuvintelor: cum luptă Europa împotriva dezinformării ruse EXCLUSIV

De aproape 2 ani de zile un mic grup format din 8 oficiali europeni din cadrul Serviciului European de Acțiune Externă lucrează la o strategie de contra-propagandă. Scenariul pare desprins chiar din anii tulburi ai Războiului Rece, atunci când cele două superputeri globale, Statele Unite și Uniunea Sovietică se confruntau pe arena internațională. Această inițiativă mai puțin cunoscută, dar deloc de neglijat a fost rezultatul deciziei luate la summit-ul Consiliului European din 2015. Concluzia summit-ului a fost aceea potrivit căreia campaniei de dezinformare purtată de Rusia, trebuie să i se răspundă pe măsură.

La un moment dat s-a pus problema înființării unui post TV în limba rusă independent capabil să concureze cu Russia Today, controlat în întregime de Kremlin. Din păcate această inițiativă nu a fost dusă până la capăt. Până în 2015 a devenit dificil chiar și pentru acele state apropiate de Moscova să pretindă că Rusia nu conduce o campanie de dezinformare în Vest. Trolii Kremlinului au cauzat îngrijorări în majoritatea statelor europene. Acești troli folosesc mai multe metode precum promovarea teoriilor conspiraționiste, distorsionarea faptelor bombardarea cu mesaje pro-Kremlin și anti-Occident. Influența Rusiei a trecut treptat de vecinătatea apropiată ajungând până în cele mai puternice state europene. Mass-media rusă a fost acuzată că ar fi pus gaz pe foc în dezbaterea din Germania privind situația refugiaților, de partea taberei anti-refugiați.

Limitele legii și combaterea propagandei

Una dintre strategiile prin care s-a încercat combaterea dezinformării a constat în recursul la lege. S-a încercat tragerea la răspundere a mass-mediei rusești pentru metodele propagandiste. În martie 2014 agenția britanică Ofcom a descoperit că postul TV Novosti, a încălcat mai multe coduri de imparțialitate în relatarea evenimentelor din Ucraina pentru publicul britanic (vezi raportul AICI). Totuși, acționarea în judecată pare aproape imposibilă, de vreme ce, în lipsa unor constrângeri legale, reprezentanții postului au refuzat până și discuții generale pe marginea acest subiect.

Acest lucru demonstrează pe de o parte limitele legii și pe de altă parte capacitatea Rusiei de a se amesteca în afacerile interne ale altor state. Nicăieri acest lucru nu a fost mai vizibil decât în Statele Unite, acolo unde hackerii ruși au reușit să pătrundă în emailurile candidatului Hillary Clinton și a staff-ului acesteia. După acest eveniment, poziția Statelor Unite a devenit clară, acestea considerând că Vestul este angajat într-un război cu propaganda rusă. Mai mulți jurnaliști au făcut chiar analogii cu Războiul Rece, redenumit acum de unii, Noul Război Rece.

Serviciul European de Acțiune Externă a spus în legătură cu echipa specială care se ocupă de combaterea dezinformării (denumită EastStratCom Task Force) că scopul ei nu e contra-propaganda ci „promovarea unei politici a Uniunii Europene în vecinătatea estică”. Astfel, Serviciul European de Acțiune Externă încearcă să combată mai degrabă dezinformarea decât să se angajeze într-un război propagandist cu Rusia.

Moscova beneficiază de o serie de atuuri. Statele din estul Europei se confruntă cu o creștere a populismului și a naționalismului, lucru care oferă un teren fertil propagandei ruse. Inițiativele Uniunii Europene de genul celei descrise mai sus sunt astfel binevenite, dar ele nu pot învinge de unele singure dezinformarea. În ultimă instanță statele poartă responsabilitatea acestei confruntări.