O scurtă istorie a acuzațiilor de înaltă trădare: de la fumigena lui Orban la populismul lui Dragnea

În mai 2018, se vorbea despre un precendent creeat de liderul Partidului Național Liberal. Într-o premieră pentru România, pe numele unui politician era formulată o plângere penală de ”înaltă trădare”. Principala formațiune politică din Opoziție s-a folosit de anunțul controversat al Guvernului privind mutarea ambasadei României de la Tel Aviv la Ierusalim. Premierul Viorica Dăncilă și șeful acesteia, Liviu Dragnea, erau acuzați de difuzare de informaţii nedestinate publicităţii – în contextul în care memorandumul era un document clasificat -, refuzul de a furniza informaţii preşedintelui României, dar și nerespectarea atribuțiilor.

Ludovic Orban a reușit să creeze destulă vâlvă: așa-zisa trădare a Vioricăi Dăncilă a fost subiectul lunii mai. Societatea civilă și presa dezbătea dacă era sau nu fondată plângerea. DIICOT a dat verdictul, cinci luni mai târziu, când a clasat dosarul. N-au existat probe. 

Gestul conducerii național liberale a s-a aprins repede și s-a stins în aceeași manieră, însă a oferit inspirație pentru scenariul la care am fost martori aseară, în timpul Consiliului PSD.

La acel moment, în mai, Partidul Social Democrat făcea zid în jurul Vioricăi Dăncilă, proaspăt acuzată de către Ludovic Orban de ”înaltă trădare”.

Cei mai mari comunicatori ai partidului, inclusiv Dragnea, s-au arătat ofensați de acuzații. În primă fază, social-democrații au împins-o în față pe Doina Federovici, vicepreședinte PSD. Fără prea mari cunoștințe despre o lovitură de stat – așa cum vom observa și mai târziu, cu alte ocazii, la alți social-democrați -, aceasta spune: „Este clar că s-au întrunit elementele constitutive ale unei tentative de lovitură de stat. Atunci când o minoritate încearcă, prin mijloace neconstituționale, să răstoarne puterea aleasă de cetățeni se numește lovitură de stat. Exact asta încearcă să facă acum domnul Orban și PNL și nu putem privi acest gest făcând abstracție de amenințarea pe care președintele a adresat-o doamnei premier. Sper ca alte instituții ale statului să nu intre într-o astfel de complicitate care se situeaza în afara legii”.

În topul celor mai nefericite declarații se clasează și Lia Olguța Vasilescu, care a reușit să bage jocurile politice și tragedia din Colectiv în aceeași oală. „Cum să văd acest atac, de un penibil absolut, așa cum am avut și acuzația de terorism la adresa lui Sevil Shaidehh, pentru că nu e mare diferență. După amenințarea lui Iohannis de acum 3 zile la adresa premierului, care spunea să facă ce i se spune, acum servanții presedintelui îi sperie cu cătușe pe adversarii politici. Întrebarea pe care mi-o pun, acum că plângerea penală este depusă, este la ce mai vor să dea foc? Ca să preia ostil guvernarea, să vină cu un nou Guvern zero, așa cum au venit cu Cioloș, după ce l-au forțat pe Victor Ponta să demisioneze„, a spus fostul ministru al Muncii, la scurt timp de la anunțul făcut de Orban.

Cam în același timp își exprima opinia și Călin Popescu Tăriceanu, liderul ALDE și camaradul lui Liviu Dragnea de la alegerile parlamentare din 2016. Ceva mai rezervat decât colegii PSD-iști, președintele Senatului a afirmat: „Este un demers deliberat din partea liderului PNL. Nu mă pot abține să-mi pun întrebarea: care este resortul acestui demers? Este rezultatul limitelor de gândire pe care le are și așa crede că se duce acțiunea politică, este o componentă care denotă o fază de nebunie, adică în momentul în care mintea îți derapează grav sau este poate o acțiune care face parte dintr-un plan bine alcătuit„, a spus Tăriceanu.

Numitorul comun din aceste trei declarații – și multe altele, pe care nu le-am prezentat tocmai din pricina asemănărilor izbitoare – este viziunea Puterii privind acuzațiile național-liberalilor.

Lovitură de stat, încercarea preluării puterii, nebunie.

Șapte luni mai târziu, PSD parcă uită tot ce-a spus despre plângerea penală făcută de adversari. Liviu Dragnea anunță, la jumătatea lunii decembrie, că președintele Klaus Iohannis va fi acuzat de ”înaltă trădare”.

De data asta, nu mai e nimic nebunesc, nu mai e o lovitură de stat.

Într-un discurs lung și desprins de realitate, liderul celei mai mari formațiuni politice din România folosește și ultimele arme de care mai dispune: discursul populist, victimizarea, anti-europenismul. Dragnea introduce, ca într-o revelație, și o rugăminte adresată lui Florin Iordache, așa-zisa minte din spatele OUG 13:

Plângerea de înaltă trădare împotriva președintelui Iohannis.

La numai șapte luni de la episodul eșuat lansat de PNL, vorbim tot despre trădare. Nu despre una ce se supune Codului Penal (ca în cazul prim-ministrului, și ne referim aici la articolul 398), ci explicată tocmai în legea fundamentală a statului, în cadrul Articolului 96 din Constituție.

Cea din urmă, la care ne referim și acum, are o procedură puțin mai diferită: întâi este nevoie de votul a cel puţin două treimi din numărul deputaţilor şi senatorilor pentru punerea sub acuzare a Preşedintelui României, care va fi anunțat fără întârziere privind faptele ce i se impută. Votul final îl are Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, dar până atunci, președintele este suspendat de drept.

Pentru publicul larg, ambele acuzații par a fi la fel de grave, cu atât mai mult cu cât personajele principale sunt chiar oficiali ai statului. Liderul PNL n-a făcut să dea decât tonul prin fumigena politică, în timp ce Liviu Dragnea a întors moneda într-unul dintre cele mai populiste discursuri la care România a fost martoră după ’89.