România, țara tuturor prejudecăților. Rolul mass-media în formarea opiniei românilor
Faptul că mass-media este capabilă să influențeze în mod pozitiv sau negativ opinia publică nu mai este de mult timp o noutate. Pe lângă efectele pe care le produce la nivelul indivizilor, mass-media poate influența și alte sfere ale societății, precum mediul politic sau economic.
Astfel, mass-media devine principala sursă generatoare de informații pentru societate, construind în interiorul grupurilor o conștiință comună, care le permite indivizilor să își exprime clar interesele sau să își construiască perspective și unghiri prin care văd realitatea.
Însă există și momente în care aceste informații pot crea imagini negative asupra societății, inflențând cetățenii să vadă doar partea mai puțin pozitivă a lucrurilor. Așa am ajuns să credem despre România că este o țară care nu poate mai mult, că românii ”nu se mai fac bine”, că nu putem scăpa de metehne și că nu putem ține pasul cu Europa.
Infulența, arma ascunsă a informațiilor
Unul dintre cei mai buni teoreticieni din domeniul comunicării, Denis McQuail (1987) crede că mass-media poate influența atât indivizii, grupurile, dar și întreaga societate, afectând personalitatea acestora la nivelul ”disonanței cognitive”, ce se referă la schimbarea imaginii despre lume, la nivelul ”disonaței afective”, ce inculde nclude schimbarea unor atitudini, dar si producerea unor atitudini noi față de o anumită problemă și modificarea unor sentimente, sau în ”dimensiunea comportamentală” prin schimbări de conduită ale indivizilor.
Astfel, mass media, prin transmiterea anumitor informații, poate produce diferite schimbări la nivelul societății precum: schimbări emoționale, ale atidudinii și comportamentului. În urma analogiei demarate ulterior devine mai mult decât evident faptul că mass media influențează în mod constant opinia publică.
Karma informațională sau ”ce dai, aia primești”
Pe scurt, etapele procesului de percepție se rezumă la a selecta o informație din mediul extern căreia individul îi acordă atenție, apoi o organizează pentru a stabili cum se diferențiează de restul informațiilor, iar în ultimul rând o interpretează, atribuindu-i semnificații.
De exemplu, dacă o persoană ascultă discursul unui politician și ideile sale se potrivesc cu ceea ce crede ca este corect și util de făcut pentru a rezolva o anumită problemă, atunci politicianul în cauză va fi perceput ca fiind un om inteligent și cu spirit civic. În schimb, dacă propunerile făcute de politician nu sunt în concordanță cu ale individului care îl ascultă, acesta va fi perceput drept incompetent sau hoț.
Același lucru se poate înâmpla și în cazul unei știri în care România este prezentată pe ultimile locuri în clasamentele europene, la diverse categorii. Dacă în preambulul prezentării informației vom întâlni o formulare de genul ”România din nou pe ultimul loc” sau ”Românii sunt încă odată exemplul negativ al Europei”, automat informația va genera un fel de aprobare tacită a oamenilor care se trezesc puși în fața faptului împlinit. Însă, dacă aceste informații sunt împachetate într-o maineră neutră, efectul ar putea fi altul, indiferent de cât de gravitatea faptelor.
Suntem ceea ce citim ?
Unii ar spune că da, alții ar spune că nu. Un argument care ar susține ce-a de-a doua variantă este valicat de una din teoriile care probează efectele mass media asupra opiniei publice este teoria setării agendei sau „agenda setting”.
Se pare că mass-media poate poate influența opinia publică doar prin modul în care centralizează și clasifică informația. Acest obicei a condus și la alterarea procesului de receptare al informației, deoarece oamenii ajung să cunoască faptele prezentate de mass-media și să adopte ordinea de priorități stabilită de aceasta.
Din acest motiv, indivizii nu își mai aleg singuri din multitudinea de informații generată de media, ci iau tot ansamblul construit de aceasta inclusiv modul în care au fost ierarhizate informațiile din punct de vedere al importanței subiebctului.
Good news is no news
Exemplul cel mai relevant care poate explica acest fenomen este reprezentat de faptul că ordinea informațiilor generate de media este influențată de subiectul știrilor. De regulă, știrile care au un impact negativ sau aduc la cunoștiință oamenilor diferite informații care i-ar putea preveni în diferite situații sunt considerate mult mai importante decât cele care ar putea aduce un altfel de aport la construirea opiniei publice în legătură cu un eveniment.
De exemplu, atunci când în presă apar bucăți din discursurile parlamentarilor privind teme diverse,
media preia doar informațiile relevante, iar apoi creează situația contextuală astfel încât subiectul să poată fi ușor înteles de marea masă a populaței. Însă nu de fiecare dată această ”filtrare voluntară” a informațiilor aduce beneficii oamenilor, deoarece această practică a ajuns să fie folosită atât de des, încât oamenii au ajuns să își schimbe complet opinia despre România.
În acest fel, vom ajunge să cădem pradă unui alt efect al comunicării, acela al teoriei auto-realizatoare, care spune că suntem ceea ne ne inducem să fim. Dacă toate informațiile primite din partea presei fac parte doar din categoria celora care arată partea goală a paharului, se vor produce schimbări negative și la nivelul societății în sine.
Un ”watchdog rol” dus la extrem
Știm bine că unul din rolurile presei este acela de ”câine de pază” atât al democrației, cât și a intereselor cetățenilor. Însă, este important de menționat și cât de agresivă poate fi presa în momentul în care generează informațiile.
Gradul de agresivitate este direct proporțional cu informația, atunci este un lucru bun, pentru că presa are dreptul de a trage leaderii țării la răspundere pentru faptele lor. Totuși, dacă se depășește această limită, se poate spune că presa face abuz de acest drept, doar pentru a putea atrage atenția publicului, încălcând, de fapt, primul și unicul scop al mass-mediei, informarea corectă, onestă și obiectivă a societății.
În loc de concluzii… alte observații
Există situații în care toate aceste efecte prezentate anterior aduc un aport pozitiv în cadul societății. Prin corectitudinea presei și a informațiilor generate de aceasta se poate produce un soi de educație civică, prin care românii să își recapete din nou încrederea în forțele proprii și să se auto-depășească. Însă, sunt din ce în ce mai multe situații în care aceste tehnici nu sunt folosite întocmai, așa cum se cere, iar rezultatele negative nu se feresc să apară.
Oamenii ajung să fie de acord cu cei care ne spun că nu suntem pe direcția bună, iar acesta este și unul dintre motivele pentru care întâlnim din ce în ce mai rar și români mulțumiți cu ceea ce au sau români fericiți că sunt români, în fiecare zi, nu doar când suntem lăudați.
Din nefericire, presa românească a intrat într-un miraj al cifrelor, iar din dorința de a face profit, tinde să aleagă în topul știrilor transmise zilnic oamenilor, doar acele informații care au un impact emoțional ridicat, care stârnesc teamă și nesiguranță. Un astfel de comportament nu poate fi sancționat, însă, decât de public, care se poate opune unui consum de acest tip. Totuși acest lucru este destul de greu, având în vedere că nu informațiile sunt cele care schimbă mentalitățile oamenilor și comportamentul acestora, ci modul în care sunt transmise.
Articole asemănătoare
Cum a încercat presa pro-Kremlin să discrediteze candidatura Ursulei von der Leyen folosindu-se de teorii conspiraționiste
Editiadedimineata: Hyundai a dezvăluit cel mai mic model electric
Cenzurarea de pe social media a dezinformării nu ar fi utilă
Presa străină judecă la sânge competența României: 4 scenarii posibile
ALDE Sibiu, proces împotriva Facebook. Partidul cere daune în valoare de 10 lei