Tensiunile din Transnistria reînvie o temă propagandistică rusă mai veche: anexarea Republicii Moldova de către România

Tensionarea situației din Transnistria pe fondul a ceea ce par să fie mai multe atacuri false flag a atras România într-o tiradă propagandistică a Moscovei. De când au fost raportate primele ”atacuri” asupra clădirilor din Tiraspol, presa pro-Kremlin a făcut mai multe declarații controversate în mijlocul cărora se află România, unul dintre ele vizând așa-zisele pretenții ale României asupra Republicii Moldova.

Însă relația București-Chișinău a fost întotdeauna un punct sensibil pentru Moscova, din perspectiva similitudinilor pe care cele două țări le împart – unde s-ar mai adăuga, în ultimii ani, liantul pe care România îl reprezintă pentru Republica Moldova cu Occidentul. În fapt, una dintre acuzațiile care i-au fost aduse țării noastre face trimitere la acest ghimpe pe care Moscova îl are față de București încă de la încheierea Războiului Rece: potențiala anexarea a Republicii Moldova de către România.

Propagandă veche pe premise noi

Cotidianul rus Pravda, cunoscut pentru poziția sa aliniată regimului de la Kremlin, a înaintat de mai multe ori ideea că România ar avea interese în destabilizarea situației din Transnistria, în vederea unei viitoare anexări a Republicii Moldova.

Pe 25 aprilie, prin vocea politologului Serghei Markov, Pravda afirma„România, cu sprijinul NATO și cu participarea armatei ucrainene, intenționează să pună mâna pe Transnistria și să efectueze represalii politice masive împotriva tuturor susținătorilor Rusiei”. Scopul, susținea Markov, este punerea Rusiei într-o situație dificilă și „anexarea Moldovei”.

În aceeași zi, în contextul raportării primelor atacuri din Tiraspol, un alt articol era publicat în ziarul rus de stat. Fostul ministru al Apărării al Republica Populară Donețk, Igor Strelkov, cunoscut și sub numele de Igor Girkin, susținea că forțele armate române se pregătesc de ocuparea Republicii Moldova. Strelkov adăuga că „ofițerii moldoveni din poziții-cheie au fost înlocuiți de ofițeri din Armata română”, dar și că există mai multe semne care indică că România „se pregătește de război”. 

Reminiscențele trecutului

Desprinderea Moldovei de URSS în 1991 a generat o temă de discuții regională – unificarea României cu Moldova, teritoriu pierdut în 1940 în urma Pactului Ribbentrop-Molotov – folosită ulterior de Federația Rusă ca narativ pentru un narativ propagandistic folosit pe plan intern și exportat ulterior.

Apropierea Republicii Moldova de propriile obiective europene, ceea ce a presupus și o distanțare ideologică de Rusia, a fost primită de presa pro-Kremlin ca o problemă de independență și suveranitate națională a țării învecinate, în timp ce România este frecvent portretizată drept o țară europeană care urmărește anexarea Moldovei.

În fapt, inclusiv posibilitatea integrării Moldovei în Uniunea Europeană este catalogată de către propaganda Kremlinului drept parte a unui plan de preluare a puterii de la Chișinău. De-a lungul timpului, România a fost prezentată drept girantul acestui plan care vizează răpirea identității naționale a Moldovei, precum și a suveranității statului vecin.

The International Affairs Review indică că „în timpul alegerilor prezidențiale din toamna Moldovei, Sputnik a publicat o serie de articole despre implicațiile unei potențiale pierderi a favoritului rus Igor Dodon. Un articol intitulat «Moldova: soarta Europei de Sud-Est fiind decisă în alegeri litigioase» nu numai că a încadrat alegerile ca o alegere solemnă între Rusia și UE, ci și ca o bătălie «dacă Moldova rămâne o țară independentă» purtată de «forțele finanțate de români care caută să anexeze Moldova»”.

În 2011, o astfel de acuzație a fost formulată oficial de un parlamentar rus, Iuri Solonin, membru al Adunării Parlamentare a Consiliului Europei (APCE). Atunci, acesta a afirmat într-o ședință a APCE, la care era prezent și președintele României de la acea vreme Traian Băsescu, că „viața politică românească intenționează anexarea (Moldovei – n.red.) pentru ca România să devină mai mare”. „Vă rog să notați, domnule parlamentar, că România nu are nicio experiență în anexarea altor state”, a spus Băsescu, după ce a râs când a auzit întrebarea.

Mașinăria propagandistică rusă nu are ca scop destabilizarea situației din România, ci portretizarea acesteia drept un pericol pentru echilibrul regional – a se citi spațiul de influență al Rusiei. Receptorii acestui mesaj nu sunt deci românii, ci rușii sau populațiile unde propaganda de această factură prinde – moldovenii și, într-o măsură, ucrainenii. Or apropierea guvernului de la Chișinău de cel de la București, și implicit de UE, pune în pericol capacitatea Moscovei de a-și afirma influența în zone precum Tranistria sau Găgăuzia.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *