Sorin Roșca Stănescu

Născut pe 8 septembrie 1949 în Brașov, Sorin Ștefan Roșca Stănescu este unul dintre numele grele care au pus bazele presei postdecembriste, în special ale ziarul Ziua.

Ampla autobiografie, precum și biografia realizată de SC ANS News SRL (societate unde Roșca Stănescu este acționar) – ambele disponibile pe site-ul jurnalistului – vorbesc despre debutul publicistic al gazetarului încă din 1969 (de pe băncile Facultății de Drept din București), la revista studențească de cultură „Amfiteatru”. Un an mai târziu, SRS a început colaborarea și cu „Viața studențească”. În 1986, după ce în prima publicație apăreau versuri anticomuniste ale poetei Ana Blandiana, Partidul Comunist a împrăștiat echipele de la cele două redacții care aveau sediu comun, Roșca Stănescu ajungând astfel redactor la „Informația Bucureștiului”. De acest ziar se leagă și urmărirea lui SRS de către Securitate, așa cum el însuși povestește în autobiografia amintită:

„In 1987, dezamagit de modul in care eram silit sa fac presa acolo (la „Informația Bucureștiului – n.r.) – anchetele de substanta erau practic inexistente – mi-am prezentat in scris demisia atat din randul redactorilor, cat si din Partidul Comunist Roman. Am explicat si de ce, precizand ca nu sunt de acord cu politica lui Ceausescu. Demisia a durat o singura zi, intrucat Nicolae Croitoru, pe atunci secretar cu propaganda al Comitetului Municipal de Partid Bucuresti, m-a asigurat ca nu mi se va mai cere sa scriu niciun articol cu care nu as fi de acord. Era un targ pe care partidul si Securitatea l-au facut cu mine, la scurt timp dupa ce sistemul fusese curemurat de cativa disidenti din lumea presei, in frunte cu Aurel Dragos Munteanu. Imediat, insa, a fost declansata urmarirea mea operativa, care a durat opt luni. Mi-au fost instalate microfoane in casa, toate convorbirile telefonice ale familiei au fost interceptate si am fost urmarit pas cu pas. Dar, aparent cel putin, am fost lasat sa fierb in suc propriu. Dupa caderea lui Ceausescu, cand am avut posibilitatea sa-mi citesc acest dosar – caci exista si un altul, la care nu am avut acces, ma voi referi la el – m-am putut delecta citind stenogramele convorbirilor telefonice ale sotiei, mamei si fiicei mele. Dupa opt luni, concluzia a fost ca nu eram periculos. Si urmarirea a incetat”.

Relația dintre Sorin Roșca Stănescu și Securitate a avut două tăișuri: înainte să fie urmărit, SRS a fost informator al Securității (mai precis, Brigada Antiteroristă), după cum el însuși a recunoscut încă din 1992, susținând că mărturisirea de acum 26 de ani a fost făcută la presiunile primului director al SRI, Virgil Măgureanu, căruia îi ceruse demisia din fruntea Serviciului Român de Informații, potrivit Hotnews.

Există neconcordanțe între propriile spuse ale lui SRS legate de relația cu Brigada Antitero (încheiată în 1986), momentul de început variind între anul 1973 și anul 1981 (după cum puteți citi în cele două biografii).

„M-am referit si la existenta unui alt dosar, pe care nu l-am putut vedea niciodata. Timp de cinci ani, pana in 1986, am fost colaborator al Brigazii Antiteroriste. Care apartinea Securitatii. Dosarul, cuprinzand aceasta parte intunecata a existentei mele, este clasificat “strict secret”. Ca, de altfel, si legatura mea trecuta cu Securitatea. Desi, incepand cu 1992, legaturile mele cu Brigada Antiterorista – atat cat au putut fi de devoalate – sunt publice iar eu m-am referit insistent la acest fapt, ca de altfel si toti adversarii mei, in mod oficial nu figurez printre informatorii Securitatii. Ironia sortii este ca am primit de la CNSAS si o patalama in acest sens. De buna purtare. In realitate, trecutul nu poate fi sters si nici nu trebuie sters”, mai rememorează Stănescu.

Într-adevăr: adeverința publicată pe site-ul CNSAS vorbește doar despre o tentativă nereușită de racolare în 1966 (la nici 17 ani), dar nu spune nimic despre Brigada Antiteroristă.

Revenind la parcursul mediatic al lui Sorin Roșca Stănescu, trebuie să spunem că zilele Revoluției l-au prins în plină fierbere: pe 16 decembrie 1989, scriitorul și disidentul Mircea Popa a fost arestat de Securitate, dar acesta nu l-a denunțat pe SRS, împreună cu care tipărise două numere ale ziarului clandestin „Libertatea”, în care îi îndemna pe români să se revolte împotriva lui Nicolae Ceaușescu. De altfel, pe 22 decembrie, imediat după căderea dictaturii, același Roșca Stănescu a contribuit la transformarea „Informației Bucureștiului” în „Libertatea”.

În primii ani postdecembriști, SRS a înființat Societatea Ziariștilor din România, Asociația Ziariștilor din România, iar în cele din urmă (în 1994), Clubul Român de Presă (CRP), conducând între 1999 și 2003 patronatul media denumit Departamentul Proprietarilor din CRP.

Tot perioada 1990-1994 a lăsat în biografia lui Roșca Stănescu activitatea la ziarele „Libertatea” și „România Liberă”. În urmă cu 24 de ani, Stănescu înființa cotidianul „Ziua”, alături de alt gazetar (Petre Mihai Băcanu) și de oamenii de afaceri Dinu Patriciu și George Gaiță. În 2010, Ziua și-a încetat apariția, iar SRS și-a continuat activitatea publicistică pe blogul Sroscas.ro și pe site-ul Corectnews.com. De altfel, cele două site-uri au oferit un mare breaking news în septembrie 2017, când au publicat un amplu denunț al lui Gabriel Sandu (fost ministru PDL al Comunicațiilor) în legătură cu dosarul Microsoft (în care Sandu execută din octombrie 2016 o pedeapsă de 3 ani de închisoare pentru luare de mită şi spălare de bani), denunțul vizându-i pe Traian Băsescu, Emil Boc, ambasadori ai Statelor Unite și Austriei, Elena Udrea, Dorin Cocoș, Claudiu Florică, Dinu Pescariu și mulți alții.

Revenind la istoria ziarului Ziua (transformat ulterior într-un grup de presă care a inclus publicațiile Gardianul și Averea), iată ce scrie în biografia menționată la începutul articolului de față:

„Potrivit propriilor sale declaratii, in 1994, SRS punea primele baze ale averii sale, odata cu primirea a 6% din actiunile ziarului “Ziua” si a posibilitatii de a achizitiona, in viitor, la pretul de pornire, alte 10%. Treptat, SRS a cumparat si cele 10% la care avea dreptul. Ulterior, Dinu Patriciu, care era actionarul majoritar al publicatiei, i-a oferit jurnalistului inca 10% din actiunile ziarului ca dar de nunta, in conditiile in care ii era nas de cununie. Cele 26% din actiunile “Ziua” detinute de SRS au fost achizitionate apoi printr-un audit de catre Asociatia salariatilor din Petrom contra sumei de 2,6 de milioane de dolari. Devenit milionar, SRS a decis sa depuna o parte a banilor in banca, obtinand in schimb dobanzi,  si sa investeasca restul atat pe bursa cat si in trazactii imobiliare. SRS obtine totdata dividente anuale de la cateva societati comerciale. Potrivit propriilor sale estimari, jurnalistul castiga in 2008 aproximativ 300.000 de euro an”.

[eckosc_quote quote=”Potrivit propriilor sale estimari, jurnalistul castiga in 2008 aproximativ 300.000 de euro an” source=”” url=”” pull=”false”]

Activitatea de la Ziua i-au adus lui Sorin Roșca Stănescu acuzații nu doar de șantaj (nava-amiral în această privință fiind rivalii de la Evenimentul Zilei, pe care i-a învins în instanță în urma unui proces din anii 2005-2010, conform Ziare.com), ci și de spălare de bani și utilizare a unor informații privilegiate referitoare la cotarea la bursă a acțiunilor Rompetrol.

De altminteri, scandalul acțiunilor Rompetrol s-a concretizat într-un dosar al DIICOT care în 2014 i-a adus lui Sorin Roșca Stănescu o condamnare la 2 ani și 4 luni de închisoare cu executare, din care omul de afaceri a executat mai puțin de 9 luni, potrivit Mediafax. Partea interesantă este că judecătoarele Cristina Craiu și Mihaela Niță de la Curtea de Apel București (CAB), care au pronunțat sentința definitivă, nu au ținut cont de faptul că faptele se prescriseseră, după cum semnalase însuși procurorul DIICOT de ședință. În 2015, Roșca Stănescu a depus la ICCJ recurs în casație (conform Luju.ro), dar doi ani mai târziu Înalta Curte de Casație și Justiție i l-a respins ca nefondat (după cum a relatat Revista 22).

Și politica i-a făcut cu ochiul lui Sorin Roșca Stănescu, publicistul înscriindu-se în 2012 în Partidul Național Liberal, fiind ales în același an senator al PNL – pe listele Uniunii Social Liberale (USL) -, dar exclus în 2013. În 2014, mandatul parlamentar i se încheia în urma condamnării cu executare din „Rompetrol”. Excluderea din 2013 (propusă de către liderul de atunci al PNL, Crin Antonescu) a fost cauzată de acuzațiile formulate de către Roșca Stănescu la adresa președintelui Traian Băsescu, potrivit cărora Alianța D.A. (PNL-PD) ar fi folosit bani negri în campania prezidențială din 2004, potrivit Ziare.com.

De altminteri, relația SRS-Băsescu a fost una tumultuoasă, prietenia lor de 15 ani rupându-se în 2005, la jumătate de an după ce al doilea devenise președintele României. Iată cum este prezentat episodul în biografia jurnalistului:

„Ruptura s-a produs in 2005 cand, in urma arestarii de peste 24 de ore a lui Patriciu, SRS l-a acuzat telefonic pe Basescu de incalcarea legii si a pus capat prieteniei. Ulterior, presedintelea sustinut ca SRS l-ar fi amenintat, cerandu-i sa intervina pentru oprirea dosarului Rompetrol, insa Basescu nu si-a putut proba afirmatiile”.

Revenind în prezent, trebuie să spunem că, după eliberarea din penitenciar (în iunie 2015), SRS s-a limitat la activitatea publicistică. În prezent, pe Sorin Roșca Stănescu îl puteți urmări atât pe blogul amintit, cât și ca invitat la Antena 3, România TV și TVR.