Însoțitorul ucrainean al unei echipe de jurnaliști, răpit și torturat de soldații ruși

Organizația non-profit pentru protecția jurnaliștilor Reporters without Borders i-a spus povestea însoțitorului unei echipe de jurnaliști în Ucraina, care a fost răpit și torturat de soldații ruși timp ce mai multe zile. Acestea a relatat cruzimile la care a fost supus, printre care se numără și bătăi repetate cu obiecte dure, dar și electroșocuri. Fixerul a fost privat și de mâncare.

Nikita (numele a fost schimbat pentru a proteja identitatea victimei) a plecat pe 5 martie, în mașina împrumutată de la echipa Radio France, într-un sat învecinat, cu scopul de a-și evacua familia. A fost prins într-o ambuscadă a soldaților ruși la marginea unei păduri, iar în mașina sa – pe care erau afișate semne cu ”Presa” – au fost trase focuri repetate. În ciuda încercărilor sale de a le spune că este civil și își dorește să ajungă la familia sa, soldații l-au scos din mașina și l-au pus la pământ.

Suspectau că este un agent trimis în recunoaștere. L-au bătut, i-au pus ceva peste cap și l-au dus într-o casă din apropiere. După ce i-au percheziționat telefonul, aflând că este fixer pentru jurnaliști străini (persoană care însoțește corespondenții străini și îi îndrumă și le oferă traducere), relele tratamente au continuat.

Cazul expus de RSF nu este singular. De pe 24 februarie, când Rusia a declanșat un atac neprovocat la adresa Ucrainei, mai mulți jurnaliști și formatori de opinie ucraineni au fost răpiți de către forțele ruse. Unul dintre aceștia este Oleh Baturin, a cărei poveste o puteți afla AICI.

Citiți restul poveștii lui Nikita, relatată acestuia reprezentanților RSF: 

„L-au scos din casă, l-au trântit de un perete exterior, i-au ridicat șapca, i-au periat ochiul cu o lamă de cuțit, i-au trecut-o pe obraz și l-au amenințat că-l vor tăia la față. El a explicat că era fixer și interpret pentru jurnaliști străini, dar ei l-au lovit în mod repetat cu muștiucuri de puști automate, pe față și pe corp. Nikita a simțit bucăți de dinți în gură și a tușit sânge. Soldații l-au aruncat într-un șanț, lângă un câine mort, și l-au supus unui simulacru de execuție: un soldat s-a prefăcut că vrea să verifice dacă arma sa funcționează și a tras un foc de armă care l-a zgâriat pe Nikita la cap.

Soldații l-au dus apoi în tabăra lor din pădure, la aproximativ zece minute de mers pe jos. Cu șapca trasă din nou pe ochi, Nikita nu a putut vedea, dar din ceea ce a auzit, tabăra părea să fie formată din peste 100 de soldați, vehicule blindate și artilerie. L-au legat de un copac, i-au furat verigheta și i-au scos pantofii. În după-amiaza aceea, soldații l-au bătut din nou pe Nikita cu coada puștii și cu bare de oțel pe picioare. Și-a pierdut cunoștința de mai multe ori. El a spus că soldații păreau să facă acest lucru pentru a se amuza.

Legat la ochi, pe jumătate amețit, Nikita a fost mutat și legat de un alt copac, iar mai târziu de încă unul. A petrecut aproape trei zile în pădure, legat cu mâinile la spate de copaci. Pe 6 martie, a fost interogat de un soldat despre care a înțeles că este colonel. Nikita a fost întrebat despre activitățile sale. A mai petrecut încă două zile legat în pădure. Nu l-au mai bătut, iar alți civili au fost legați lângă el. Unul dintre ei, care a fost eliberat ulterior în același timp cu Nikita, a fost contactat de RSF și a ajutat la coroborarea relatării sale.

Nikita, acest alt prizonier și un al treilea prizonier au fost duși într-o mașină blindată la 8 martie într-un loc aflat la aproximativ 40 de minute distanță. La sosire, soldații l-au scos din vehicul, l-au aruncat la pământ, un soldat s-a așezat pe spatele lui și i s-au pus aceleași întrebări ca în pădure. Soldații au crezut că era un spion care își folosea ca acoperire slujba de fixer.

Un soldat i-a rulat lui Nikita pantalonii drepți până la genunchi, iar un altul i-a aplicat șocuri electrice. Cu fața lipită de pământ, Nikita nu a putut să vadă ce instrument a fost folosit pentru a administra șocurile electrice, dar a numărat trei sau patru șocuri, fiecare dintre ele durând între cinci și zece secunde. Durerea a fost de așa natură încât fiecare secundă i s-a părut o eternitate. Ceilalți doi civili au fost, de asemenea, torturați. Cel contactat de RSF a declarat că i s-a pus un sac pe cap pentru a-l împiedica să respire și că a fost bătut foarte violent.

Soldații l-au forțat pe Nikita să scrie și să semneze o scrisoare în care își declara sprijinul pentru armata rusă și pentru invazia Ucrainei. El și ceilalți doi civili au fost apoi duși – legați și legați la ochi – în subsolul unei case a cărei podea era plină cu apă. Au fost lăsați acolo timp de două zile, până când, după ce și-au implorat gardienii să îi ducă într-un loc mai puțin rece, au fost în cele din urmă mutați. La 10 martie, au fost duși în subsolul unei alte case, unde li s-a alăturat un alt prizonier, un fost înalt funcționar public ucrainean.

În această casă, cei patru prizonieri sunt interogați de un alt tip de soldat. Nikita a reușit să le vadă doar picioarele și cizmele, dar acest lucru a fost suficient pentru a-și da seama că nu erau membri ai unor unități de luptă. Cizmele lor curate, lustruite și pantalonii călcați sugerau că ar putea fi membri FSB sau GRU.

La 12 martie, prizonierilor li s-a spus că vor fi eliberați a doua zi. Iar pe 13 au fost într-adevăr alungați. Nikita a fost eliberat într-o pădure, după o oră de condus. A crezut că îl vor executa și a fugit. Dar nu a auzit nicio împușcătură și a ajuns la un drum. După ce a fost oprit de alți soldați ruși pe drum, s-a temut că va fi răpit din nou. Dar a reușit să se urce într-o mașină cu civili ucraineni. „Dacă nu-l luați”, le-a spus un soldat civililor reticenți, „îl vom împușca pe loc”.

Nikita are încă vânătăi pe tot corpul, un picior umflat și dificultăți în a-și mișca mâinile ca urmare a șocurilor electrice. Medicul care l-a examinat a constatat hematoame pe cap și pe corp, o umflătură la piciorul drept și amorțeală la nivelul membrelor care ar putea fi rezultatul șocurilor electrice. Constatând că rănile lui Nikita au fost provocate de armata rusă, medicul a mers atât de departe încât a ajuns la concluzia că acesta a suferit o „traumă criminală”. Nikita se recuperează acum. Familia sa a reușit să scape.