Grecia închide ochii la cazuri de spionaj, violență și procese abuzive împotriva jurnaliștilor
Susținătorii libertății presei, printre care Reporteri fără frontiere (RSF), trag un semnal de alarmă, solicitând guvernului grec să ia măsuri imediate pentru a proteja jurnaliștii care se confruntă din ce în ce mai des cu amenințări, supraveghere, presiuni economice și politice și hărțuire prin procese abuzive.
O delegație a RSF și partenerilor săi a vizitat recent Atena, unde s-a întâlnit cu diverse instituții media, instituții de stat și reprezentanți ai societății civile pentru a evalua starea libertății presei în Grecia – iar concluziile lor arată că Atena face foarte puțin sau chiar nimic pentru a-i proteja pe lucrătorii din mass-media, conform OCCRP.
Spionaj
Una dintre problemele cu care jurnaliștii greci se confruntă este spionajul, realizat în unele cazuri chiar de agențiile statului. De exemplu, între 2020 și 2022, Serviciul Național de Informații al Greciei s-a folosit de pretextul securității naționale pentru a ține sub observație mai mulți jurnaliști.
Însă acestea nu sunt singurele cazuri de spionaj pe care presa elenă le-a întâmpinat: reporterii au fost, de asemenea, ținta softului de piratare a telefoanelor „Predator”. În ciuda faptului că intimitatea lor și a surselor lor a fost încălcată, justiția se lasă așteptată în continuare.
Nu este prima oară când guvernului grec îi este cerut să remedieze problema. În septembrie 2023, Organizația pentru Securitate și Cooperare în Europa (OSCE) a cerut tuturor statelor membre europene, inclusiv Greciei, să protejeze libertatea presei și să nu mai folosească în mod abuziv pretextul „securității naționale” pentru a spiona jurnaliștii.
Violența
Dacă spionajul nu este de ajuns, jurnaliștii greci se confruntă și cu violențe – uneori chiar cu moartea, cum este cazul reporterului de investigații criminale Giorgos Karaivaz, ucis în 2021. În timp ce reprezentanții presei trăiesc în frică, autorii lor continuă să umble liberi – deoarece majoritatea cazurilor nici măcar nu sunt rezolvate.
„Această întârziere în asigurarea justiției trimite un semnal îngrijorător că impunitatea pentru uciderea jurnaliștilor este tolerată”, a explicat RSF.
Procesele abuzive
MediaStandard.ro a mai vorbit în trecut despre procesele abuzive împotriva jurnaliștilor, cunoscute și ca SLAPP – acronim pentru „Strategic Lawsuit Against Public Participation” (Proces Strategic împotriva Participării Publice). Acestea reprezintă o tactică prin care entitățile cu resurse financiare extinse intentează procese împotriva jurnaliștilor pentru a pune presiune financiară și psihică pe ei sau pentru a-i determina să renunțe la dezvăluirea unor informații de interes public.
Citiți ȘI: Ce sunt procesele SLAPP, folosite împotriva jurnaliștilor, și cum a ”diluat” Consiliul UE legislația anti-SLAPP
Uniunea Europeană a încercat să rezolve problema SLAPP-urilor și să protejeze interesele lucrătorilor media, însă versiunea actuală a legii este una diluată. Consiliul de Miniștri ai UE a decis să modifice profund articolele care se refereau la aspectele transfrontaliere și despăgubirile primite de victime. În lipsa unei legislații europene puternice, jurnaliștii greci sunt frecvent ținta acestor procese.
Concluzia RSF este că toate aceste amenințări, plus faptul că cele mai mari instituții media sunt deținute de familii influente cu legături politice, fac ca jurnalismul din Grecia „să se confrunte cu o criză de credibilitate, fiind una dintre țările UE cu cel mai scăzut nivel de încredere în mass-media din partea cetățenilor”.
Articole asemănătoare
SRI dezvăluie că nu există semne că Rusia s-ar implica în alegeri. Unii candidați folosesc conturi false pentru a-și ataca adversarii politici
Un influencer american recunoaște că a primit bani de la Rusia pentru a posta fake news despre alegerile din SUA
Vor fi sau nu amendați jurnaliștii RISE Project? UE a luat o decizie – pe care n-a publicat-o încă
Datele a peste 500 de milioane de utilizatori ai Facebook, disponibile pe un site folosit de hackeri
”În 1956, soldații ruși capturați spuneau că nu știu ce caută la Budapesta. În 1968, că nu știu ce caută la Praga”. Opinia unui istoric despre ”amnezia” rusească