Enigma „statului paralel”. SUA vs România

De la numirea sa în funcție, Donald Trump și partizanii săi au început un război cu așa-numitul Deep State, care, potrivit retoricii promovate de aceștia, încearcă să submineze puterea și autoritatea președintelui. Din Deep State fac parte serviciile secrete, presa, procuratură și diverși politicieni. Tot în această perioadă observăm o retorică similară și în România, acolo unde Dragnea, Tăriceanu & Company acuză “statul paralel” de acțiuni subversive îndreptate împotriva interesului public, definit de cei aflați la guvernare.

Există o similaritate bizară între cazul american și cel românesc. În ambele cazuri cei care controlează puterea executivă și cea legislativă reclamă existența unor structuri de putere incontrolabile. Președintele Statelor Unite se plânge de FBI, CIA, NSA și de comisia specială de anchetă condusă de fostul director FBI, Robert Mueller. Liviu Dragnea & Co se plâng de DNA, SRI și SPP. Totuși, în ciuda acestor similiarități aparente, între România și Statele Unite există deosebiri fundamentale.

În ambele cazuri putem vorbi despre dereglări ale democrației. În România nu putem discuta pe deplin de stat de drept, deoarece nu s-a produs încă separarea puterilor în stat, iar independența judecătorilor este afectată de influența incontrolabilă a procurorilor și a serviciilor secrete. Cu toate că s-au făcut mari progrese în lupta anti-corupție, s-au produs și abuzuri, așa cum s-a văzut în cazul procurorului DNA, Mircea Negulescu. PSD pare partidul cel mai afectat, atât de anchete corecte, cât și de abuzuri. Sub stindardul luptei împotriva abuzurilor procurorilor, o serie de politicieni cu probleme legale încearcă să scape. Falsificările de probe nu trebuie tolerate, dar nici politicienii corupți nu trebuie să scape. În acest caz, doar niște anchete independente ar putea să facă lumină.

În România, relația dintre puteri trebuie consolidată. În Statele Unite, sistemul de checks and balances permite Congresului să cheme în mod regulat la audieri procurorii șefi și adjuncții lor. Tot în Statele Unite, tema “statului paralel” este luată în serios și dezbătută în media (vezi articolele din The National Interest sau Politico ). Asta pentru că acolo s-a descoperit un lucru șocant: amestecul Rusiei și al serviciilor secrete rusești în alegerile prezidențiale din 2016, în favoarea lui Trump. Amestecul a provenit din exterior, dar într-un fel sau altul, adevărul va ieși la iveală, deoarece disfuncționalitățile democrației americane țin de concursul împrejurărilor. În România disfuncționalitățile sunt mai degrabă structurale, iar tema “statului paralel” va dispărea abia după consolidarea democrației autohtone și depersonalizarea vieții politice.