Cum a îngropat năvalnicul Laufer eforturile propagandei PSD de a-l transforma pe Iohannis într-un antisemit EXCLUSIV

Declarațiile de ieri ale tânărului și naivului domn Laufer au fost o lovitură complet neașteptată și total năucitoare aplicată în plin cartelului format pentru dărâmarea lui Iohannis. Crezând, probabil, că va deveni celebru prin asumarea titulaturii de ”cel care l-a îngropat politic” pe Președintele României, tânărul Laufer iese în cursul zilei de ieri și îl acuză pe Klaus Iohannis de antisemitism: ”Consider că refuzul domnului Iohannis este o atitudine clară de discriminare care a debutat cu expresia ‘niște evrei’, a urmat cu o plângere penală împotriva premierului României și continuă astăzi cu refuzarea unei propuneri de vicepremier și ministru al dezvoltării în Guvernul României”.

Reacțiile au fost devastatoare, nu doar din zona comentatorilor și analiștilor politici, dar chiar din partea celor dinspre care Laufer aștepta ajutor: reprezentanții comunității evreiești. Aceștia nu lasă loc de dubiu: nu vor să se vadă târâți, cu toată istoria și eforturile de până acum, într-un război politico-mercantil, care nu îi reprezintă.

Directorul Institutului Elie Wiesel, Alexandru Florian, e tranșant: ”(…) cred că este o reacție emoțională a domnului Laufer, care nu se aștepta ca drumul său spre o poziție de demnitate publică să fie frânat brusc. Pe de altă parte, mesajul se înscrie în tonul ridicat al dialogului care este între cele două palate (Cotroceni și Victoria, n.r.) de mai multă vreme. Este o construcție, o speculație a domnului Laufer”. Eu consider că este o declarație (cea a lui Ilan Laufer – n.r.) cu mult iz politic și atâta tot, nu trebuie să ne îngrijoreze”.

Completarea vine imediat și din partea lui Radu Ioanid, directorul Departamentului de Arhivă al Muzeului Holocaustului din Washington și una dintre cele mai respectate voci ale comunității evreiești: ”În ciuda creşterii populismului, a extremismului şi a unor tendinţe antisemite în Europa, în general, cel puţin la nivelul clasei politice, noi am avut în ultimii ani un parteneriat excepţional cu România. Am să vă dau un exemplu: Muzeul Naţional de Istorie a Evreilor şi Holocaustului este o iniţiativă care a fost susţinută foarte puternic de cei doi poli importanţi de putere din România, care nu sunt neapărat în armonie, ca să mă exprim delicat – este vorba de preşedintele Iohannis şi de preşedintele Parlamentului, domnul Dragnea. Domnul Iohannis şi domnul Dragnea au fost, fără să se coordoneze, într-o similitudine în ceea ce priveşte acest proiect important, pe care eu îl consider o viitoare carte de vizită fundamnentală a României. În condiţiile acestea, eu cred că în focul luptei politice din România se fac tot felul de declaraţii exagerate. Trebuie să facem un pas înapoi şi să vedem ce e în spatele lor”.

Cele două declarații au o valoare mult mai mare decât aruncarea în ridicol a tânărului Laufer, ele au efect devastator în anihilarea uneia dintre cele mai importante linii de atac la adresa lui Klaus Iohanis: conturarea imaginii publice a Președintelui în note antisemite și lipirea unor etichete de natură să contureze imaginea neamțului nazist în România.

Încercările au cunoscut două mari valuri de asalt mediatic pe această temă:

La începutul anului 2018, politologul Radu Golban lansează tema în media din România: Klaus Iohannis, în perioada în care acesta a fost atât președintele Forumului German din România, cât și primar al municipiului Sibiu, a reușit ca printr-o hotărâre judecătorească rămasă definitivă a Tribunalului din Sibiu să obțină recunoașterea succesiunii directe a Forumului German, constituit după căderea comunismului, în raport cu Grupul Etnic German, organizație considerată de Marile Puteri la încheierea celui de-al Doilea Război Mondial drept criminală. Ulterior s-a încercat rostogolirea temei în presa din România, dar fără vreun succes – subiectul fiind străin publicului: prea îndepărtat, prea tehnic și prea lipsit de emoția prezentului pentru a fi integrat în subconștientul colectiv. Dar cu toate acestea, tema a fost pusă la păstrare pentru mai târziu.

Mai târziu a însemnat momentul deciziei guvernamentale de a muta ambasada României din Israel de la Tel Aviv la Ierusalim. Pe fondul războiului politic dintre Palate, s-a suprapus declarația nefericit explimată a lui Iohannis în aprilie 2018: ”Cine știe ce înțelegeri secrete face domnul Dragnea acolo, cu evrei, dar sper ca, după revenire, să aibă bunul-simț și să explice românilor ce au făcut acolo”. Atunci, ofensiva anti – Iohannis a fost lansată atât în presa din România apropiată partidului de guvernământ, cât și în cea din Israel în încercarea de a da o dimenisiune internațională momentului. Și atunci, efectul în societate a fost zero. Tema a avut impact minim chiar și în râdul simpatizanților PSD. Dar a fost și de data aceasta pusă la sertar pentru vremuri mai prielnice.

Doar că acum Laufer îngroapă complet și total eforturile propagandei de a promova profilul unui Iohannis antisemit, comunitatea evreiască prin reprezentanții săi fiind extrem de atentă cu orice fel de denaturare a simbolisticii, istoriei și a patrimoniului sentimental pe care le deține.

Cel care închide orice fel de speculație viitoare este chiar Rabinul Andrew Baker, directorul Comitetului Evreiesc American, organizaţie care anul trecut i-a oferit lui Klaus Iohannis distincţia Lumina Popoarelor. Acesta a declarat, pentru Adevărul, că nu există niciun motiv ca decoraţia să-i fie retrasă preşedintelui. Oricare ar fi problema pe care o are cineva cu Iohannis, cu siguranţă antisemitismul nu poate fi una dintre ele“, spune răspicat Baker.