AUR dă lecții de gaslighting în dreptul la replică pentru G4Media, publicat de un site asociat partidului

Alianța pentru Unirea Românilor, partidul care miercuri a lansat un atac direct la adresa presei, a răspuns unui articol publicat de G4Media, publicația care a ”inspirat” inițiativa toxică, în care jurnaliștii explică motivele pentru care au luat decizia de a eticheta AUR drept partid extremist.

Mesajul AUR a fost publicat pe un site asociat partidului, 60m.ro, care motivează publicarea prin „corecta informare a cititorilor”. În realitate, documentul e o lecție de gaslighting, tehnică de manipulare prin punerea la îndoială a realității și inducerea unui sentiment de confuzie.

Ce spune AUR

Textul reprezintă o tentativă de ”fact check” a afirmațiilor făcute de Cristian Pantazi în articolul de pe G4Media în care și explică motivația din spatele deciziei editoriale de a numi AUR partid extremist. Fiecare punct, de la asaltul asupra Parlamentului și până la simpatiile legionare, a fost analizat și ”demitizat”.

Ce este interesant la punctul de vedere al AUR este ușurința cu care întorc faptele pe ce parte este mai favorabilă. De exemplu, despre protestul din fața Palatului Parlamentului de pe 21 decembrie, AUR spune că nu partidul a fost organizatorul, ci a susținut o inițiativă ”a oamenilor” – o scuză perfectă în caz că lucrurile o iau la vale. Însă negarea implicării în organizare e soră cu grosolănia, din moment ce Simion și Târziu, cei doi lideri ai partidului, i-au condus pe manifestanți dintr-o locație în alta și i-au îndemnat pe oameni să iasă în stradă.

Asta scria R3media.ro, un alt site asociat AUR, cu puțin timp înainte de asaltul Parlamentului: „George Simion, co-președinte AUR, a anunțat convocarea unui protest împotriva adoptării certificatului verde la locul de muncă, pe 21 decembrie, de la ora 09 dimineața”. Sigur, poate că partidul Alianța pentru Unirea Românilor nu a fost organizatorul oficial, de pe hârtie, însă beneficiar sigur a fost.

Apoi, AUR neagă că neo-legionarul Călin Georgescu, fan înrăit ai unor criminali precum Corneliu Zelea Codreanu, ar fi fost numit președinte de onoare al partidului, fiind vorba doar de acceptarea unei invitații lansate „de un membru al partidului”. 

În realitate, George Simion a spus, pe 25 ianuarie, în direct la televizor: „Mă bucur că de azi începând domnul Călin Georgescu a acceptat să fie președinte de onoare al partidului și că reușim să unificăm toate forțele”. Plus că, să fim serioși, și dacă nu-l numeau președinte de onoare, legătura lui Georgescu cu AUR e indubitabilă – ori AUR s-a și dezis de propunerea de premier pe care i-a înaintat-o lui Klaus Iohannis de curând?

Puteți vedea mai jos momentul în care Simion spune singur că Călin Georgescu a acceptat să fie președinte de onoare al AUR: 

Nu o să combat toate manipulările din comunicatul AUR, căci principiul pe care acționează e mai mult decât evident. Ce vreau să punctez e că, chiar și când realitatea documentată îl contrazice, partidul lui Simion merge înainte cu varianta proprie.

Ce este gaslightingul?

Rusia a perfecționat, în ultimul secol, arta gaslightingului atât în afacerile interne, cât și în cele externe. Unul dintre cele mai bune exemple sunt tensiunile actuale de la granița de est a Ucrainei, unde Moscova spune că a fost forțată să desfășoare armată pentru a-și proteja granițele. În timpul anexării Crimeei din 2014, statul rus a negat că au fost prezenți agenți în regiune, chiar dacă existau dovezi puternice că armata rusă se afla acolo.

Ca să-nțelegi mai bine care-i faza cu gaslightingul, imaginează-ți că AUR e partenerul tău. Și mereu când sunteți în contradictoriu, mereu ieși tu de vină. De fiecare dată când vrei să comunici despre ceva ce s-a întâmplat între voi, direcționează discuția spre tine. Ești dramatic sau exagerat. Orice întrebare e întoarsă cu ”dar tu?”. Pe moment nu dai atenție, dar începi să te îndoiești de ceea ce știai că s-a întâmplat: oare e adevărat și greșești? Ți se repetă atât de des că memoria ta e falsă, încât începi să accepți varianta pe care partenerul ți-o propune.

Așa e și cu AUR. Nu contează ce fac sau câte dintre aceste fapte sunt documentate de presă, căci orice are un răspuns: presa minte, nu vă amintiți voi bine, numirea președintelui de onoare nu s-a întâmplat, ați înțeles voi greșit, sunteți cumpărați. Orice variantă funcționează, pentru că AUR, ca orice partid extremist, și-a găsit electoratul și-l bombardează cu singurul lucru care contează într-o relație toxică: ca agresorul să aibă dreptate.