Oamenii care cataloghează erorile jurnalistice ca fiind ”fake news” au nevoie de un sentiment de ordine

Toată lumea vorbește de câțiva ani despre fake news. Atât de mult, încât Dicționarul Collins l-a numit ca fiind cuvântul anului 2017, definit ca și „informații false, adesea senzaționale, diseminate sub pretextul raportării de știri”. Însă popularizarea termenului a avut, așa cum era de așteptat, și efecte negative: a început să fie folosit atât de către politicieni, cât și de către public, ca o ”armă” împotriva presei sau a informațiilor care nu se potrivesc cu realitatea individului.

Nu de multe ori, în spațiul public o să auzim că ”publicația X a propagat un fake news”, că ”o postare este fake news”, că ”Y a lansat un fake news”. Însă de la afirmații și până la realitate e cale lungă: deși termenul are o greutate semnificativă, fiind mai ales legat de două evenimente negre pentru democrație (interferența în alegerile din SUA din 2016 și în rederendumul din același ani din Marea Britanie), fenomenul este unul definit clar: publicarea unei informații false sau derutante, cu scopul de a obține un avantaj financiar sau politic prin inducerea publicului în eroare.

La polul opus, și catalogarea unei erori jurnalistice ca fiind fake news poate avea mai multe scopuri: în cazul lui Donald Trump și a altor persoane publice, decredibilizarea unei instituții media, însă poate exista și un alt motiv pentru care oamenii sunt atrași să declare „fake news!”: nevoia de structură, ordine.

Ipoteza de la care studiul, realizat recent de trei cercetători și publicat în Psychological Science, a plecat este dacă afirmațiile false sunt atrăgătoare pentru că acestea satisfac nevoia de a vedea lumea ca fiind structurată.

Pentru testarea acestei idei, respondenții studiului au fost rugați să răspundă la mai multe întrebări privind nevoia personală de a avea un sentiment de ordine, precum: „Îmi place să am un mod de viață clar și structurat” și „Mă enervează să intru într-o situație fără să știu ce pot să mă aștept de la ea”. În plus, persoanele care au participat la studiu au fost rugate să își declare apartența politică de la foarte conservatori la foarte liberali, înainte de a primi a doua parte a cercetării.

În cea de-a doua parte, participanților li s-a cerut să determine cu care știre sunt de acord, din punct de vedere al propriilor viziuni politice. Totuși, e important de menționat că acestora li s-a dat un articol care afrima că presa conservatoare avea mai multe șanse de a publica știri care au fost retrase ulterior, și unul care susținea contratiul, că mass-media liberală face mai multe retrageri.

Persoanele care au primit materiale care nu se potriveau propriilor convingeri (de exemplu, un conservator care a citit articolul despre greșelile din presa conservatoare) au fost mai predispuse să afirme că mass-media a înșelat intenționat cititorii.

Totuși, descoperirea cea mai importantă este legată de concluziile trase de persoanele care au înregistrat o nevoie mai mare pentru ordine: aceștia sunt mai predispuși să creadă că ceva a fost falsificat în mod intenționat.