Manipularea în epoca fake-news. De ce este bine să ne ferim de platformele netransparente

Nici colectarea (culegerea) informativ-operativă de informații nu mai e ce-a fost odată.

Dacă pe vremuri existau vecinii care trăgeau cu urechea la ușă și prietenii binevoitori care îți plantau microfoane în scrumieră, e normal ca și această activitate să fi evoluat în pas cu vremurile.

Astăzi, spre exemplu, este suficient să intri pe un site (sau chiar și pe o pagină Facebook care are instalat foarte eficientul instrument de tracking Facebook pixel) ca să poată fi trase concluzii cu privire la profilul tău. Ce preferințe ai, ce idei favorizezi, ce informații vehiculezi, asta ca să nu mai vorbim despre candidații pe care îi susții atunci când vin momentele cruciale ale alegerilor.

Iar dacă în spatele acestor acțiuni de profiling psihologic se află entități cu o mare putere financiară, lucrurile se complică, pentru că interesele acestora pot viza inclusiv (sau mai ales) schimbări de comportament în masă, care să influențeze trendurile actuale, fie ele sociale sau politice.

Poate că așa s-ar putea explica explozia recentă a site-urilor fantomă, care nu au nici echipă editorială și nici acționariat la vedere și care trafichează informații îndoielnice, a căror credibilitate nu poate verificată și care merge, uneori, până la limita absurdului. Iar dacă mai adăugăm la accest fapt și observația că acestea sunt complet lipsite de reclame plătite, devine din ce în ce mai evident că ele sunt folosite ca o interfață pentru cu totul alt scop. Iar exemplele sunt nenumărate, după cum putem vedea cu ușurință aici, aici, aici și aici. Nu vă mirați, prin urmare, dacă acestea se dovedesc, în cele din urmă, a fi niște simple paravane pentru operațiuni de data mining.

Aceasta, însă, pare să fie o strategie de dezinformare folosită mai ales în țările în curs de dezvoltare, acolo unde educația este precară, iar legislația în domeniu ineficientă. Într-o cheie mult mai serioasă, de altfel, din zona securității naționale, este cunoscut faptul că SCL Group (Strategic Communication Laboratories, aflată în centrul actualei dispute Facebook – Cambridge Analytica și deținătoare a acesteia din urmă) a declarat în anul 2017 un contract încheiat cu Andreae & Associates (o puternică companie de consultanță politică din Washington care a activat inclusiv în România) având ca obiect lupta anticorupție din România.

Cum funcționează modelul occidental: completezi un chestionar și gata

Această știință, în sine, se numește psihometrie, iar influențarea propriu-zisă micro-targetare, sau segmentare psihografică, care ar fi termenul științific al acestui procedeu. Dar ideea este aceeași: comunicarea în masă este de domeniul trecutului, întrucât puterea mesajului se diluează în fața unei audiențe foarte mari; în schimb, trendul actual este cel descris mai sus și anume de a crea micro-audiențe, mai eficiente în preluarea și eventual răspândirea unui curent de opinie. Iar de aici și până la a face asocieri cu misiunile de tip psy-ops desfășurate de actorii militari ai diverselor țări nu este decât un pas foarte mic, unele dintre companiile despre care veți citi în continuare fiind implicate și în astfel de acțiuni.

Sună complicat? Ei bine, poate că este, dar pe de altă parte exact asta s-a întâmplat în cazul campaniei Leave.eu (Brexit), dar și a campaniei prezidențiale a magnatului american Donald Trump.

Pe scurt, a fost aleasă compania de analiză a datelor Cambridge Analytica, la rândul ei doar o subsidiară a SCL (Strategic Communication Laboratories), deținută de Robert Mercer, un misterios miliardar american apropiat atât de Donald Trump cât și de Nigel Farage, apoi s-a trecut la treabă: au fost „culese operativ” datele a sute de mii de utilizatori din Statele Unite.

Felul în care s-a întâmplat acest lucru, însă, este pur și simplu năucitor: propriu-zis toți acești oameni au fost invitați să completeze un test de personalitate via Mechanical Turk și Qualtrics (fiind plătiți între 2 și 5 dolari pentru acest lucru, ceea ce a însemnat în sine o investiție uriașă), în urma căruia au fost obținute date de o granularitate incredibilă, mergând chiar până la numărul de like-uri acordate de un user și destinația acestora. Pentru că, da, în cele din urmă tot acest efort al investitorilor, de a culege informații, pe de o parte și al utilizatorilor, de a completa testul, pe de alta, avea un scop unic: acela de a oferi acces la informațiile conținute de profilurile lor de Facebook.

Iar dacă asta, în sine, nu vi se pare cel mai mare atac informațional cunoscut din istorie, așteptați până auziți toate detaliile: propriu-zis acest test de personalitate a fost creat în așa fel încât fiecare user care îl completa să ofere acces, involuntar, la profilurile a încă 160 de persoane. Faceți, deci, un calcul simplu pornind de la cele 320.000 de persoane care au completat testul și obțineți o cifră ieșită din comun.

Sigur, vă veți întreba, dar Facebook a fost de acord cu toate acestea? Ei bine, chiar în jurul acestui subiect se poartă scandalul momentului. Asta nu înseamnă însă că managementul Facebook nu se ține bățos, declarând că Alexandr Kogan (mastermind-ul din spatele testelor de personalitate și deținătorul Global Science Research, prin intermediul căreia au fost operate toate aceste scurgeri masive de informații) a obținut toate aceste date în mod legal, fiind folosite în scopuri academice. Pe de altă parte însă, spun tot ei, acesta nu s-a supus regulilor Facebook, întrucât informațiile au fost încredințate unor terțe părți.

Nu în ultimul rând, însă, este deja de notorietate la momentul actual că Facebook a suspendat orice activitate cu Cambridge Analytica. Iar dacă nici asta nu ne spune cât de gravă este situația de fapt, nu prea știu ce altceva ar putea s-o facă. Iată de ce, până la urmă, nu este exclus ca recenta schimbare masivă de algoritmi a Facebook să aibă în spate o poveste mult mai complicată decât pare la prima vedere.