Legătura din extrema-dreaptă, fake news și ce ar putea însemna pentru alegerile europarlamentare

Uniunea Europeană stă în fața alegerilor europarlamentare, un test de foc pentru valorile europene. Interesul partidelor de extremă dreapta de pe întreg continentul nu este dezbembrare UE – care, în sine, le aduce multe beneficii chiar și europarlamentarilor ”sceptici” -, ci schimbarea orientării blocului din politica actuală – progresivă, multiculturală – într-una rigidă.

Discursurile populiste de extremă dreapta au crescut semnificativ în ultimii ani. În ultimii 20 de ani, numărul de voturi acordate unor astfel de partide s-a triplat și unele dintre ele chiar au ajuns la putere în peste 10 țări din Europa. Motivele pentru care are loc acest fenomen nu-s atât de ușor de explicat, însă dacă ar fi să facem o listă am putea spune că popularitatea populiștilor e dictată de lipsa de direcție a partidelor mainstream, de evenimente marcante (precum o criză economică sau un val mare de migrație) și corupția partidelor deja afirmate pe scena politică internă.

Totuși, Thomas Greven notează în ”The Rise of Right-Wing Populism in Europe and The United States” că ”populiștii de dreapta nu sunt neapărat extremiști și extremiștii nu sunt neapărat populiști”. Ultimul caz este mai frecvent, însă.

”Cu cât este mai etnocentrică concepția poporului, cu atât mai xenofobă este poziționarea împotriva „celuilalt”, și cu cât este mai clară dorința de a răsturna sistemul democratic de guvernare, cu atât este mai probabil ca un partid populist de dreapta să fie și extremist.” – Thoma Greven.

O EPIDEMIE: DEZINFORMAREA

Dezinformarea din mediul online a început să fie un subiect vizibil abia după câștigarea alegerilor din SUA de Donald Trump. Tot în 2016 s-a observat și cât de ineficiente sunt companiile tehnologice în diminuarea acestui efect, iar de atunci diferite organizații internaționale studiază impactul știrilor false și a dezinformării asupra oamenilor.

De atunci, s-a observat cât de ușor se propagă informațiile false, dar ”fructuoase”. Experții spun chiar că mintea umană tinde să rețină mai repede ceva ce a marcat-o, indiferent dacă pe moment știa sau nu dacă mesajul livrat este real. În timp, omul uită sursa și se raportează doar la informația cu care a rămas.

Impactul generat de o știre nefactuală sau care are scopul de a înșela cititorul este reprezentat cel mai bine prin experimentul unei jurnaliste CBC. Natasha Fatah a postat la scurt timp de la atacul din Toronto din 2018 două mărturii: una în care atacatorul era descris ca fiind din Estul Mijlociu și ”nervos” – falsă – și una reală, în care atacatorul era caucazian. În doar câteva ore, știrea falsă a fost distribuită de peste o mie de ori, în timp ce cea adevărată nu a avut parte de atâta expunere.

Fenomenul este un real pericol la adresa democrației. Cu toate astea, Freedom House avertizează că există niște limite atunci când ne referim la acest fenomen. De multe ori, lupta împotriva dezinformării a fost folosită de liderii autoritari cu scopul de a limita libertatea de exprimare. Un exemplu concludent este Rusia și ”legea anti-fake news”.

”Ca și „terorism”, termenul „știri false” a fost cooptat de liderii autoritari pentru a justifica represalii împotriva disidenței. Conținutul falsificat în mod intenționat sau înșelător este o problemă reală, dar unele guverne îl folosesc ca pretext pentru a-și consolida controlul asupra informațiilor. În ultimul an, cel puțin 17 țări au aprobat sau au propus legi care ar restricționa mass-media online în numele luptei  împotriva „știrilor false” și manipulării online”, se arată în Raportul privind Libertatea pe Internet, realizat de Freedom House.

ARMA EFICIENTĂ

Un raport publicat chiar în mai 2019, cu doar o săptămână înainte de alegerile europarlamentare, arată proporțiile unei rețele întregi de grupuri anti-UE și de extremă dreapta care promovează conținut fals și instigator la ură.

Avaaz, un ONG american, a descoperit peste 500 de pagini suspecte și grupuri pe Facebook, vizualizate de aproximativ o jumătate de miliard de utilizatori în numai ultimele trei luni. Tot în această perioadă, postările au fost urmărite constant de 32 de milioane de persoane și a generat peste 67 de milioane de „interacțiuni” (comentarii, aprecieri, distribuiri).

Organizația non-profit a realizat și un bilanț al dezinformării în mai multe țări, unde populiștii de extremă-dreapta sunt populari. În Germania, de exemplu, principalul favorizat al postărilor false a fost partidul AfD. S-a remarcat totodată și o creștere a numărului de persoane care contrazic existența Holocaustului sau sunt susținători ai nazismului. Facebook a șters deja 131 de conturi suspecte raportate și opt pagini/grupuri.

În Franța au fost descoperite 44 de de pagini și grupuri, dintre una cu scopul clar de a dezinforma. Restul postau conținut rasist, xenofob și promovau intens ”naționalismul alb”.

Liga și Five Star Movement au fost cele mai expuse partide italiene prin grupurile/paginile care răspândesc fie informații false, în timp ce în Marea Britanie s-a remarcat încercarea de a promova site-uri de neîncredere prin spam, dar și pagini care susțineau indivizi periculoși.

Principalele teme abordate de către trei rețele stabilite în Polonia sunt anti-imigrația și scepticismul față de UE, care erau promovate pe aproximativ 200 de pagini de Facebook.

TEAMA, UN FACTOR IMPORTANT

Dacă stăm să ne uităm la cel mai recent sondaj al ECFR, putem înțelege de ce mulți experți spun că extrema-dreapta va câștiga aproximativ o treime din locurile din PE. Deși există o teamă la nivelul europenilor că Uniunea se află în direcția greșită și chiar că se va destrămă, UE se bucură de cea mai mare încredere din 1983 încoace. Și tocmai pe asta mizează politicienii ca Salvini, Le Pen și alții, care dobândesc popularitate prin falsele speranțe că o Europă mai puțin multiculturală și mai puțin tolerantă va readuce prosperitatea.

Miza nu este, de fapt, dezmembrarea UE, ci schimbarea sa fundamentală prin dezinformare, prin promovarea mesajelor instigatoare la ură – la adresa celor care nu fac sau par că nu fac parte din vreun popor european – și slăbirea influenței Uniunii în politicile de stat – de acolo și denumirea asumată de grupul adunat în jurul lui Salvini, auto-declarat lider al lor, de suveraniști.