Între fapte și propriile păreri, confirmation bias te face să vezi doar ceea ce vrei

Dacă o informație pare adevărată și se potrivește cu ce știam deja atunci trebuie să fie, prin deducție logică, adevărată, nu? Confirmation bias seamănă foarte mult cu a sări la concluzii într-o situație absolut cotidiană. În ambele situații, căutăm explicația care respectă cel mai bine ideile sau, în cazuri ceva mai complicate, valorile pe care le deținem.

Însă nu tot ce credem că poate fi adevărat e și adevărat. Conflictul din Ucraina, cel mai apropiat eveniment din prezent de noi, ne confirmă cât de ușor ne păcălim singuri: cineva care a fost expus constant la brutalitatea armatei ruse și care știe că Moscova a mai apelat în trecut la folosirea armelor chimice (în Siria), vrea să creadă că același lucru s-ar fi întâmplat și în Mariupol – deși informațiile din aceste momente nu confirmă folosirea armelor chimice.

Într-un thread pe Twitter, Dan Kaszeta, autorul unei cărți despre istoria agenților nervoși, a avertizat că diagnosticarea la distanță este dificilă și a pus la îndoială motivul pentru care, în raportul inițial emis de batalionul Azov, a fost folosită o expresie medicală atât de specifică precum sindromul vestibulo-atactic – deși există și alte „arme conveționale sau incendiare care cauzează probleme chimice din cauza incendiilor și exploziilor”. Pe de altă parte, Eliot Higgins, fondatorul Bellingcat, susține că simptomele celor trei persoane afectate nu corespund cu cele pe care el le cunoaște, precum „dilatarea pupilei și convulsii”.

Diferența dintre o concluzie pripită, făcută în necunoștiință de cauză, și confirmation bias este că cea din urmă îi determină pe oameni să interpreteze noile informații astfel încât credințele sale anterioare să nu fie afectate.

Implicațiile confirmation bias

Nevoia de a ne confirma credințele este pe cât de naturală, pe atât de periculoasă într-o societate dependentă de informații. Eșecul de a judeca lucrurile pe baza faptelor și nu a propriilor prejudecăți ar putea duce la un mod greșit și dăunător de a privi viața. Cu cât experimentăm mai mult confirmation bias, cu atât vom fi mai puțin capabili să tragem concluzii bazate pe evaluări logice – ceea ce ne va face o țintă facilă în calea manipulării.

Oricât de drastic ar părea, perpetuarea căutării sau interpretării părtinitoare a informațiilor ar putea duce la unele perturbări în societate – ceea ce, mă tem, experimentăm deja într-o anumită măsură. Printre efecte se numără extinderea dezacordului pe un anumit subiect, cunoscut și sub numele de polarizare a atitudinilor, precum și perseverența convingerilor chiar și atunci când sunt prezentate informații noi care le contrazic. De fapt, exemplul despre așa-numitul atac chimic de la Mariupol este ușor de descris prin intermediul unuia dintre efectele asociate cu prejudecata de confirmare: se numește „corelație iluzorie” și constă în perceperea unei asociere între două variabile, deși ea nu există.

Confirmation bias are consecințe reale în context politic, financiar și științific. Cu toate acestea, propriile noastre prejudecăți umane pot duce la lucruri mai palpabile, cum ar fi o arestare greșită bazată pe convingerile polițistului, în ciuda dovezilor care îl contrazic. Dar cunoaștem acest fenomen mai îndeaproape datorită rețelelor de socializare: bulele de filtrare ne mențin într-un cerc închis de persoane și pagini cu care este probabil să fim de acord, în timp ce eventualele opinii diferite sunt ținute la distanță. În acest fel, algoritmul creează pentru noi un univers informațional unic.

Sigur, poate că te simți bine să fii validat – sau cel puțin să nu fii contrazis -, dar ideological frames fac ca societatea să fie predispusă la dezinformare și manipulare. Iar dacă anii trecuți ne-au învățat ceva este că aceste instrumente pot fi folosite în tot felul de moduri: pentru a manipula alegerile, a stârni tulburări sociale, a afecta încrederea în instituțiile publice și pentru a distruge reputații sau valori.

Cu toate acestea, persoanele care se confruntă cu confirmation bias nu ar trebui să fie judecate prea dur. Unul dintre motive este faptul că suntem cu toții predispuși să avem propriile prejudecăți, la diferite niveluri, în timp ce al doilea motiv este mai degrabă în concordanță cu ceea ce ar trebui să evităm: adâncirea conflictelor sociale pe diferite teme. Încercând să înțelegem motivele pentru care oamenii evită să ia în considerare faptele, aflăm cum (și de ce) gândesc ceilalți oameni așa cum o fac.

3 Comentarii

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *