Cum propaganda chineză devine tot mai vizibilă pe Google și YouTube

Atunci când cauți anumite informații pe Google sau YouTube, există o foarte mare probabilitate ca site-urile care au preluat narativa propagandei chinezești să apară printre primele rezultate. În această categorie se clasifică subiecte precum negarea maltratării musulmanilor uyghuri din Xinjiang sau povestea că virusul Covid-19 provine dintr-un laborator militar al SUA.

Wall Street Journal, citând un studiu realizat de Brookings Institute, a demonstrat cum propaganda chineză este cea mai vizibilă pe cele mai importante motoare de căutare deținute de firme ale Vestului. Ironic este faptul că Google și YouTube sunt interzise în China. Această vizibilitate ridicată a lăsat ca informațiile false să devină virale în statele occidentale.

În 88% din cazuri, atunci când cauți cuvântul „Xinjiang” pe Google, a existat măcar un site administrat de China în primele 10 rezultate, iar în 98% din cazuri, dacă cauți același cuvânt pe YouTube, măcar un videoclip adopta narativa chinezească. Despre propaganda chineză și cum sună ea, am mai detaliat în acest articol.

Recent, Andrei Zenz a creat un site și a publicat un articol în care detaliază noile dovezi despre genocidul din Xinjiang primite de la un hacker anonim. Conform aceluiași Wall Street Journal, atunci când cauți numele „Zenz” pe YouTube, din nou, există o posibilitate foarte mare să apară măcar un videoclip al presei chinezești care atacă credibilitatea cestuia, acuzându-l de minciuni.

Căutarea este în mod special invizibilă și se presupune a fi neutră. Există această idee că, dacă o folosești să-ți faci propria investigație, tu ai controlul. În final, vei ajunge la adevăr.

– Jutta Haider, profesor al studiilor informației la Universitatea Boras din Swedia

De ce sunt așa vizibile narațiunile chinezești?

Prin acest studiu, s-a dovedit capacitatea ridicată a Beijingului de a influența, până la urmă, chiar și opinia publică. Întrebarea, totuși, rămâne. Cum reușește? Mai ales dacă este luată în considerare că există o tendință de a restricționa informațiile false, dezinformarea și narațiunea nebazată pe dovezi științifice și obiective.

Faptul că propaganda chineză a devenit atât de vizibilă este tocmai rezultatul eforturilor Beijingului de a „investi în crearea unui network internațional de site-uri, agenții de știri și canale de difuzare pentru a-și câștiga o poziție favorabilă în lume”. În ce măsură pot fi sau ar trebui ca ele să foe restricționate? De unde începe cenzura legitimă și cea abuzivă? Este nevoie ca un criteriu foarte clar să fie stabilit cât de curând.