Cum este România afectată de propaganda rusă şi ce efect are asupra securităţii din zona Mării Negre?

Securitatea regională este dată de funcţionarea principiului încrederii, la fel de important precum capabilităţile desfăşurate. O regiune fragmentată, cu vecini care nu au încredere unul în celălalt, este mai puţin probabil să determine proiecte puternice şi o rezistenţă reală la ameninţările externe. Spaţiul informaţional este un mediu bogat care susţine şi alimentează suspiciunile şi tensiunea. Din perspectiva politicii externe a României, influenţa Rusiei şi acapararea sferei informaţionale poate pune în pericol ţeluri şi relaţii extrem de importante.

În privinţa României, scopul este acela de a alimenta neîncrederea în democraţia ţării şi de a pune la îndoială alegerile sale istorice de a se alătura UE şi NATO. Scopul mai larg al Federaţiei Ruse este acela de a slăbi solidaritatea transatlantică prin apelul la stimularea opiniei publice negative când vine vorba de cele două blocuri internaţionale.

Moldova: Legătura istorică şi emoţională între România şi Moldova a fost întotdeauna o sursă de disensiune în schimburile diplomatice ale celor două state cu Rusia. În Republica Moldova istoria comună este folosită pentru a construi imaginea unei Românii expansioniste care şi-ar dori să ocupe vecinul său de la est. În mod similar, România este portretizată drept un eşec al integrării europene, pentru a-i împiedica pe moldoveni să urmeze acelaşi parcurs. În România, însă, tactica este una opusă. Impulsurile naţionaliste sunt manipulate în aşa fel încât empatia pe care românii ar putea-o avea faţă de vecinii moldoveni să fie suficient de puternică pentru ca statul român să caute reunificarea. O astfel de acţiune ar fi, însă, exact ceea ce au ruşii nevoie, întrucât aceştia ar avea ocazia perfectă să intervină pentru a proteja minoritatea rusă ce trăieşte în Republică. O astfel de mişcare ar conduce, probabil, la un nou potenţial conflict rece sau poate chiar ar deschide o confrunare militară în estul Ucrainei.

Ucraina: Când vine vorba de Ucraina, cu care România are o graniţă comună de 650 de kilometri, relaţiile sunt unele reci, în mod tradiţional. Acestea au fost amplificate de o dispută teritorială în Marea Neagră pe marginea Insulei Şerpilor, dar şi de lipsa unui consens în ceea ce priveşte utilizarea comercială a Deltei Dunării, la care se adaugă şi o tensiune latentă referitoare la minoritatea vorbitoare de limbă română din Ucraina. Oricum ar fi, relaţiile bilaterale au devenit ceva mai constructive după Euromaidan. Anexarea Crimeei a fost momentul în care România a resimţit nu doar o ameninţare directă la adresa securităţii sale, ci şi o oportunitate de a se poziţiona drept un partener cre poate să-şi exporte expertiza în ceea ce priveşte construcţia democratică şi litera legii.