Cazurile Colectiv-Kemerovo. De ce nu funcționează, de fapt, propaganda în cazul dezastrelor

La numai 10 zile după ce Vladimir Putin a fost reinvestit pentru un nou mandat de președinte al Federației Ruse, un dezastru s-a abătut peste țara sa, ca pentru a ascoate la iveală punctele slabe ale acesteia. Asta deși liderul său suprem profită de fiecare ocazie pentru a promova o imagine contrară, a unei țări precum o fortăreață impenetrabilă, a cărei populație este de neabătut din încrederea ei pentru întâiul lider în stat.

Asta ca să nu mai vorbim despre armatele de utilizatori ai internetului care îi fac munca mai ușoară, intervenind direct, sau prin intermediul inteligenței artificiale, oriunde se poartă discuții online care ar putea știrbi imaginea președintelui rus. Există, de altfel, indicii conform cărora celebrii „boți ruși” și-au făcut simțită prezența chiar în cazul teribilului incendiu petrecut în data de 25 martie 2018 în mall-ul aflat în localitatea Kemerovo, în care au murit cel puțin 64 de persoane.

Că dovadă că evenimentul a fost o tragedie de proporții, însă, chiar și președintele Putin s-a arătat de-a dreptul stupefiat de amănuntele cumplite ale condițiilor în care au murit cei dinăuntru, într-o paralelă care pentru publicul din România a atins coarde dintre cele mai sensibile după incendiul de la Colectiv. În asemenea condiții, firește că nicio echipă responsabilă de cosmetizarea deciziilor și acțiunilor președintelui rus nu mai avea cum să intervină, mai ales când acesta a vorbit, explicit, despre neglijență criminală.

Iar de aici și până a la ne gândi că, din păcate, acest eveniment este simptomatic pentru societatea rusă și nivelul la care se află ea, după cum de altfel Colectiv a ocazionat același gen de concluzii despre societatea românească, nu mai este decât un pas. Chiar să fie atât de inexpugnabilă fortăreața rusească? Și, în fapt, contează cu adevărat cât de inexpugnabilă este ea și câte rachete nucleare deține din moment ce, iată, niște oameni mor, efectiv, fără nicio vină într-un mall ale cărui uși erau închise? Acest fapt în sine ar putea fi aproape neverosimil dacă realitatea crudă nu ne-ar contrazice, faptic, că lucrurile s-au întâmplat întocmai.

Un lucru este sigur, însă: de acum înainte propagandei ruse de stat îi va fi tot mai greu să explice astfel de evenimente care își au, până la urmă, rădăcinile în condiția tot mai precară în care se află societatea respectivă în general. Și, atenție, vorbim despre evenimente provocate atât de om, cât și pe cale naturală, pentru că, până la urmă, ambele nu fac altceva decât să expună cât de pregătită este o societate să înfrunte calamitățile, de orice natură ar fi ele. Deși, după cum ne-o arată istoria, chiar și memoria publicului, oricât de intransigentă ar fi aceasta, este de scurtă durată, iar pentru a ilustra acest lucru este suficient să vă amintiți de cazul submarinului Kursk, petrecut în anul 2000 sub mandatul aceluiași președinte. Pentru cei care ar face, totuși, un astfel de recurs la istoria recentă, n-ar fi de mirare ca așteptările la un nou dezastru să fie la cote dintre cele mai înalte, asemeni celor atinși de un sindrom al drobului de sare. Lucru de înțeles pe deplin, de altfel, ca și în cazul, din nou, incendiului de la Colectiv. Pe care de altfel și propagandei locale i-a fost la fel de greu să-l justifice ca și în cazul celei rusești, care a acționat cu nefericita ocazie a incendiului de la Kemerovo.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *