Violența în presa online: cum pot influența ironiile opinia publică

Dacă în aparițiile televizate moderatorii și invitații au rețineri în privința limbajului pe care îl folosesc, în presa online există anumite derapaje vizibile. In televiziune există reglementări stabilite de CNA în privința intervențiilor și limbajului utilizat de către vorbitori, în presa online aceste reglementări nu există.

Presa online nu este cenzurată și nu există o conduită care să restricționeze într-un anumit mod limbajul utilizat de către jurnaliști pentru a descrie evenimentele sau a-și exprima opiniile. Prin injuriile folosite în intervențiile lor, emițătorii își exprimă adesea nemulțumirile cu privire la anumite tematici lansate în spațiul public. De cele mai multe ori, cei care dau curs unui astfel de limbaj, se ascund în spatele unor pseudonime care să le protejeze identitatea.

Spre exemplu, publicația „Justițiarul” a promovat un editorial din revista „Art-Emis” care mizează pe agresivitate și ironie în exprimare, și nu face altceva decât să arate insatisfacția cauzată de evenimentele actuale. Un astfel de articol este intitulat „Se scapă în pantaloni de frică”. Textul este redactat de către Maria Diana Popescu și îi este dedicat președintelui Klaus Iohannis, unde este ironizat și descris prin cuvinte de tipul „cucuveaua”, „Bolovanul”, „marionetă”.  Dacă analizăm mai multe articole ale doamnei Popescu, iese din evidență apatia sa față de Klaus Iohannis și Laura Cordruța Kovesi. Limbajul folosit denotă o violență acută menită să atragă atenția cititorilor. Fraze precum: „Faptele Luluţei i-au zburlit pînă şi ei părul din cap, dar Bolovanul o coafează ori de cîte ori e nevoie şi-o spală de ruşine pe studenta mediocră, procuror mediocru, adusă de Băsescu la capitală, manipulată de acesta cît a fost preşedinte.” sau „Penalitatea Bolovanului este şantajată de impostoare, el fiind constrîns să-i păzească Luluţei fundul generos sub care-i stau dosarele!”, au un impact puternic în spațiul public și pot influența opinia societații.

O pagină de Facebook care se încadrează în subiect este „Crimele Mafiei Globaliste”. Chiar și titlul atrage atenția și aduce anumite semne de întrebare despre credibilitatea publicației. Majoritatea postărilor induc ideea influențelor străine în România: „Iar își bagă sfârla diverse ambasade occidentale în problemele interne ale României!”. Exasperarea celor care se află în spatele textelor este exprimată prin sintagme ca; „e trist ca imi vine sa urlu!!!”.

Astfel de manifestării în mediul online care aleg să fie extrem de critice, încât să aibă un limbaj preponderent licențios se bazează pe subiectivitate și nu iau în calcul etica jurnalistică atunci când emit o stire. Aceștia citează in favoarea lor principiul democrației, libertatea de exprimare.

În anul 2010, Olguța Vasilescu a avut intenția de a elabora un cod de conduită care să interzică limbajul licențios, pe motiv că acesta poate afecta negativ copiii. Pe această temă a fost organizată o dezbatere publică, la care au participat ONG-uri a căror activitate o reprezintă protecția copilului și pentru a se lămuri dacă această problemă există în mod real. Aceasta a declarat că: „Există posibilitatea ca un site de media să pună filtru, în conditiile în care majoritatea fac deja acest lucru, există posibilitatea să fie scoase manual înjurăturile, există site-uri media cu utilizatori inregistrati”. De asemenea, a subliniat că: „Deocamdată, acest proiect nu există și s-ar putea să nu fie nevoie de o astfel de reglementare legislativă dacă se va gasi întelegere pentru conturarea unui Cod de conduită în mediul virtual.”. Ideea sa nu s-a concretizat într-un proiect de lege.

Faptul că propunerea Liei Olguța Vasilescu a rămas doar în stadiul dezbaterilor, denotă puterea spațiului online și faptul că acesta nu poate fi reglementat precum televiziunea.

Violența limbajului în epoca subiectivității presei prinde din ce în ce mai mult contur și în loc ca evenimentele să fie prezentate într-o manieră obiectivă, acestea sunt trecute prin fluxul minții celor care le descriu, lăsând loc opiniilor și intereselor personale.