“Autismul virtual”, afecțiunea de care suferă copiii lăsați excesiv în fața ecranelor EXCLUSIV

Jocurile pe telefon sau desenele animate par inofensive, dar pot avea efecte grave pentru copii, mai ales dacă sunt mai mici de doi ani. În urma unor cercetări amănunțite, specialiștii au descoperit o nouă formă de autism – autismul virtual – la copiii care petreceau mai mult de 4 ore/zi în fața televizoarelor. Comportamentul hiperactiv și lipsa de comunicare sunt primele simptome ale acestei afecțiuni. Descoperită la timp, această stare patologică poate fi tratată.

Fetele sunt mai puțin afectate, arată analiza lor. Dintre cazurile identificate, 80% erau băieți. Totodată, accesul la mediul virtual îi afectează în special pe copii sub trei ani, care pot fi afectaţi de autismul virtual. Academia Americană de Pediatrie recomandă ca până la doi ani copiii să nu aibă contact cu mediul virtual. După această vârstă, părinții îi pot lăsa în fața ecranelor, dar nu mai mult de două, trei ore.

Termenul de „autism virtual” a fost utilizat şi introdus pentru prima dată de psihologul, Marius Teodor Zamfir. Contactat de Mediastandard.ro, acesta a afirmat că „am văzut că cei care se recuperau foarte repede erau acei copii care aparent aveau comportamente specifice copiilor cu autism, dar recuperarea se realiza în câteva luni, faţă de copiii cu autism clasic unde trebuia să muncim foarte mult, ani de zile”.

În legătură cu modul de manifestare și denumirea de „autism virtual”, Teodor Zamfir a precizat că: „autismul nu este o boală. De exemplu nu există nici un tip de analiză (genetică, de sânge, imagistică etc) care să identifice autismul. Autismul este o tulburare pervazivă de dezvoltare, de natură neuro biologică, mai precis o tulburare de neuroconetivitate (anumite regiuni din creier prezintă ori prea multe ori prea puţine legături neuronale). Ceea ce denumim noi tulburare de spectru autist (TSA) sunt o serie de comportamente şi caracteristici pe care le întâlnim la copilul respectiv. Orice instrument (test psihologic) de evaluare a autismului identifică, pe baza observaţiei clinice, existenţa sau absenţa acestor comportamente şi aşa putem pune un diagnostic.

La fel ca în „autismul clasic” aceste comportamente apar şi în „autismul virtual”, tocmai de aceea l-am denumit autism. Oricum peste 75% din cazurile care ajung la noi, prezintă deja diagnostic de TSA de la medicul neuropsihiatru. Denumirea de „virtual” am folosit-o deoarece exista o legătură de cauzalitate directă între consumul excesiv (peste 4-5 ore / zi) de mediu virtual (smartphone, tableta, TV, laptop, etc) şi comportamentele specifice TSA. Iniţial în anul 2013 am folosit termenul de autizare într-o primă lucrare publicată, dar din anul 2014 în toate conferinţele de profil am folosit termenul de Autism Virtual”.

Întrebat cum se poate face diferența între autismul „clasic” şi cel „virtual”, acesta a precizat că: „cine va consulta studiul va putea afla mai multe amănunte, dar pe scurt este vorba de modul diferit de recuperare. Copiii care au prezentat consum excesiv de mediului virtual, în perioada 0-3 ani, s-au recuperat cu o eficiență între de 4 şi 5 ori mai mare faţă de copiii care nu au stat în faţa mediului virtual, iar numărul copiilor integraţi din învăţământul de masă, la nivel funcţional şi adaptativ, a fost de aproape 3 ori mai mare la copiii care au prezentat consum de mediu virtual”.