GHID de identificare a PROPAGANDEI RUSEȘTI în presa românească EXCLUSIV

În cursul ”Războiul hibrid: forme de manifestare și strategii de combatere”, conf. univ. dr. Silviu Nate – l-am numit pe directorul Centrului de Studii Globale al Universității ”Lucian Blaga” din Sibiu, specializat în domeniul științelor politice, relațiilor internaționale și al studiilor de securitate – avertizează că războiul informațional rusesc din România este ”mult mai subversiv” decât în zona statelor Baltice.

 Mediastandard.ro vă prezintă, în exclusivitate, atât concluziile lui Silviu Nate referitoare la ”tiparul subversiv” folosit de Federația Rusă pentru a-și atinge obiectivele vizate în România, cât și considerațiile profesorului referitoare la subiectele de propagandă ale Kremlinului revărsate cu nemiluita, de-a lungul timpului, în spațiul mediatic românesc.

 Vulnerabili datorită lipsei de educație

 Silviu Nate expune motivele pentru care războiul informațional rusesc din România este mult mai subversiv decât cele declanșate în cazul statelor Baltice, subliniind că în țara noastră ponderea etniei ruse este nesemnificativă, asemănările lingvistice sunt mici, românii preferând produsele occidentale și fiind, într-o proporție covârșitoare, pro UE și NATO, dar, în pofida tuturor acestor aspecte, ”sunt vulnerabili datorită lipsei de educație”. ”Războiul informațional rusesc este mai subversiv în România decât în zona statelor Baltice, nu poate fi persuasiv prin asocieri culturale majore, însă operează la nivelul frustrărilor colective și a lipsei de încredere; antagonizează relațiile cu statele învecinate și intenționează să distrugă pilonii de bază ai democrației speculând vulnerabilitățile interne proprii”, avertizează Nate, care explică faptul că nu există modele culturale comune majore, cu excepția spațiului religios ortodox. Potrivit profesorului, tiparul subversiv folosit de Rusia comportă următoarele dominante:

 Tiparul subversiv uzitat de Rusia în România

 1. Menținerea unui nivel ridicat de corupție și șantajarea politicienilor;

2. Discreditarea elitelor autentice;

3. Pune la îndoială funcționalitatea democratică și o conectează la o realitate alternativă;

4. Titlurile media sunt mai importante decât realitatea; de exemplu: dezinformarea subliminală prin burtiere tv, bloguri avalanșă, canale/fabrici de știri anonime;

5. Cultivarea unei atmosfere colective caracterizate prin demoralizare, ambiguitate și apatie; teren perfect pentru manipulare;

6. Operarea necorespunzătoare cu mituri, clișee, simboluri și convingeri care destabilizează stima de sine națională (o abordare lașă);

7. Apelarea la evenimente istorice când românii au fost dominați sau slabi – creează simțul inferiorității; inspirarea unei imagini a fricii și a unei percepții de superioritate/potențialul agresiv al unei super-puteri militare;

8. Specularea frustrărilor din mentalul colectiv, violență simbolică, descifrarea matricei de reacție a grupului țintă prin injecții informaționale în spațiul social-media, anticiparea atitudinilor colective;

9. Vladimir Putin este portretizat ca erou salvator și protector al valorilor tradiționale/apărător al unui spațiu comun;

10. Discreditarea/subminarea eforturilor instituționale de combatere a corupției;

11. Contrafacerea/falsificarea materialelor audio și video, interpretarea înșelătoare a discursurilor oficiale sau a politicilor naționale.

 Subiectele de propagandă ale Kremlinului

 Printre subiectele de propagandă rusească desfășurate în România, cursul universitar amintit invocă următoarele tematici invocate în mod obsesiv de unele instituții mediatice:

 1.Soros se află în spatele tuturor lucrurilor – acest tipar narativ conferă ‹legitimitate› acțiunilor pro-Kremlin, suport pentru operații info-war în Europa de Est;

2. Sprijinirea partidelor corupte, pro ruse și naționaliste, asocierea nereușită a protestelor stradale HG – 13 cu Euromaidan.

3. Coaliția pentru familia tradițională (ramura răsăriteană a BOR și polarizarea segmentelor societății liberale vs. tradiționaliști și conservatori; expunerea pozitivă în media a liderilor naționaliști și de stânga);

4. Tiparul narativ apelează la confundarea ineficienței guvernamentale și a nivelului de trai scăzut cu ‹nedreptatea› Occidentului față de România, decăderea sa morală și trădarea față de valorile și interesele noastre naționale;

5. Grupuri ale liderilor occidentali sunt încadrate în zona facțiunilor fasciste;

6. Modelul discursiv apelează la intrigi de tip LGBT, hate-speech, euro-scepticism, anti-migrație;

7. Dirijarea minorităților etnice, Ungaria, Budapesta, Trianon 100;

8. Ucraina eșuată, Moldova Mare, vecinătatea României;

 O schimbare de paradigmă. De la Războiul Rece la Putin

 Nu în ultimul rând, profesorul Silviu Nate avertizează cu privire la o schimbare esențială de paradigmă în ceea ce privește propaganda contemporană rusească. ”Dacă există un fir comun în numeroasele narațiuni ale Kremlinului, este vorba despre utilizarea discursului conspirativ și a utilizării strategice a dezinformării pentru a sparge spațiul informațional, pentru a zdruncina încrederea, a spori polarizarea și a submina spațiul public în ceea ce privește o dezbatere democratică. Spre deosebire de Războiul Rece, când Rusia s-a promovat ca o alternativă atractivă, comunistă față de Occident, Kremlinul de astăzi de concentrează pe exacerbarea fisurilor existente în Occident, folosind anti-imigrația, sentimentele anti-americane sau anti-UE pentru a-și îndeplini propriile scopuri. Rusia dorește a se vinde ca o alternativă atrăgătoare din punct de vedere geopolitic”, este una dintre concluziile cursului universitar ”Războiul hibrid: forme de manifestare și strategii de combatere”.