Tăcerea presei costă cât un proiect de Centenar

Povestea o știm: Gabriela Firea s-a supărat pe Liviu Dragnea, pe Carmen Dan și pe Viorica Dăncilă. La câteva zile, a plusat atacul, acuzând că este spionată. De cealaltă parte a baricadei pesediste, se aude un ecou vag al susținătorilor liderului, însă comentariile punctuale ale celor mai cunoscuți formatori de opinie lipsesc, un comportament atipic.

În alte dăți, reacția mass-mediei era să dezbată problema, să facă pariuri și să lanseze scenarii. De ce nu și acum? Subiectul este redat neutru, pe un ton informativ. Că vorbești de ”șobolanismele” lui Dragnea, așa cum zice Firea, sau de vremea de afară, parcă ar fi același lucru. Răspunsul la această întrebare se află dincolo de cortina afilierilor politice sau intereselor electorale – cheia se află în buzunar. La propriu.

La mijlocul scandalului dintre primarul Capitalei și liderul Partidului Social Democrat se află presa și niște bani, primiți prin programul Centenarului. Finanțarea asta este făcută ori prin Ministerul Culturii, deci a Guvernului PSD, ori direct prin PMB. Iar să te poziționezi între două surse de venit și să dai într-una nu e o strategie de management foarte inteligentă.

Spuneam în articolele trecute (de exemplu, AICI), că instituțiile de presă se supun acelorași reguli economice ca și orice altă firmă. Nevoia de capital este la fel de mare ca și în alte cazuri, iar banii oferiți prin diferitele instituții abilitate reprezintă un venit ce nu poate fi ignorat. Problema este că cele mai multe publicații nu au reușit să își păstreze echilibrul de atunci și de acum cu privire la poziția pe care o adoptă.

Gabriela Firea a evitat – pe cât se poate – să fie terfelită de marile publicații, întrucât Primăria pe care o conduce este un finanțator de seamă pentru proiectele de Centenar, iar șeful Camerei Deputaților s-a pus la adăpost chiar prin partidul pe care îl conduce.

Conchid cu o întrebare: oare cât mai valorează presa de astăzi? Cât un proiect de Centenar?