Rețeta de succes a presei tabloid. Cum de au rezistat publicațiile de scandal celor mai negre timpuri

Ziarul Financiar publică odată la câteva zile lista updatată a celor mai vizitate site-uri din online-ul românesc. Pe 9 septembrie, în top s-au aflat, conform datelor puse la dispoziție de SATI (puteți vedea articolul original aici) olx.ro, stirileprotv.ro, digi24.ro, adevarul.ro și cancan.ro. Și totuși, care este rețeta de succes a acestor cinci site-uri, dintre care patru sunt de știri?

Dacă stăm să ne uităm la cifre, observăm că numai aceste cinci site-uri au reușit să strângă un total de unici neduplicați pe zi de 8.102.318, în timp ce topul este condus detașat de OLX.ro, cu 893.437 de clienți pe zi. La polul opus se află cancan.ro, cu 586.390, însă mult timp tabloidele s-au aflat dacă nu în vârful preferințelor românilor, măcar în top.

Și totuși, de ce?

Presa tabloid, supraviețuitorul de seamă

Presa tabloid și-a făcut locul în piața românească după căderea blocului comunist, însă trecerea timpului a dovedit faptul că rămâne unul dintre stilurile de nișă de jurnalism consumate de public – așa că n-ar trebui să fie o surpriză că una dintre publicațiile în format fizic de acest fel a migrat în online și o și duce bine, după cum spun cifrele de mai sus.

De fapt, conform datelor publicate Hotnews, în 2011 primele trei ziare din top erau tabloide: Click, Libertatea și Cancan strângeau fiecare, cu excepția ultimei, care avea în jur de 800.000 de clienți, aproximativ 1.000.000 de cititori. Abia pe următoarele locuri veneau ziarele generaliste și de sport, dar care scădeau de la ediție la ediție. Așa cum afirmă publicația menționată anterior, ”o scădere substanțială a înregistrat Evenimentul Zilei, de la 391.000 de cititori la 338.000 de cititori, în timp ce Adevarul a scăzut de la 631.000 la 599.000 de cititori în medie pe ediție”.

Un an mai târziu, în iulie 2012, când Cancan a decis retragerea variantei tipărite și păstrarea celei din online și a formatului TV, tabloidul înregistra aproximativ 449.000 de cititori / pe editie (sursa aici).

Click, în format print, s-a păstrat lider de piață mult timp, chiar și atunci când numărul de cititori a început să scadă substanțial. Cu alte cuvinte, presa tabloid s-a păstrat în topul intereselor românilor, atât în vremea în care majoritatea publicațiilor erau în versiunea fizică, cât și acum, în online. Și totuși, e un paradox: dacă citești comentariile de la articole care vorbesc despre ziare precum Libertatea – care la acea vreme avea un conținut centrat pe scandal -, CanCan și Click, cititorii arată un puternic dezgust față de acestă formă de jurnalism galben.

CITIȚI ȘI: O privire de ansamblu asupra ”jurnalismului galben”. De la întrecerea a două publicații americane la ”știrile de la ora cinci”

Presa tabloid a fost aspru criticată de către public pentru derapajele evidente, pentru exagerări și chiar pentru popularizarea unor personaje care, în ochii anumitor consumatori, reprezentau obiceiuri nesănătoase sau erau ”icon-uri” pentru superficialitate. În jurul jurnalismului de scandal s-a format chiar și o cultură. ”Tabloid culture” (cultura tabloid – n.r.) este definită de Heather Nunn de la Universitatea din Roehampton, Londra, așa: ”Cultura tabloidă, mai degrabă decât să denumească o anumită piață, mediu, format sau conținut (deși include în mod necesar toate acestea) se referă la un peisaj mediatic în schimbare sau „mediasfera” și semnalează accentul contemporan al acestei colecții, concentrându-se pe media tabloidă atât în prezent semnificativ din punct de vedere cultural și ca parte a conținutului și a fluxului din viața de zi cu zi”.

Consiliul Național al Audiovizualului a sancționat diferite emisiuni TV de scandal în repetate rânduri pentru informarea negativă a telespectatorilor sau chiar folosirea unor cuvinte nepotrivite de către invitați, în timpul orelor potrivite pentru minori – cum a fost cazul Happy Hour, WowBiz, Acces Direct și Un show Păcătos în 2012, când s-a discutat în CNA limbajul lui Corneliu Vadim Tudor, europarlamentar la acea vreme. DCnews explică cum de a ajuns fondatorul PRM în atenția CNA, în 2012:

”Startul circului a fost dat de emisiunea postului Pro TV Happy Hour, în momentul în care a readus-o în atenția publicului pe Mariana Moculescu, supărată că europarlamentarul Corneliu Vadim Tudor, după ce i-a oferit un loc de muncă, a concediat-o la scurt timp. Deși inițial, conflictul a avut loc doar între Mariana Moculescu și Vadim Tudor pe același platou, ulterior subiectul a fost preluat și dezvoltat de celelalte emisiuni tabloid, în scandal intrând și Oana Zăvoranu și cu mama acesteia”, arată publicația citată.

Marco T. Bastos explică în ”Digital Journalism and Tabloid Journalism” explică că perioada de tranziție în care presa de scandal a existat atât în format fizic, cât și în digital, a dus la o creștere a volumului de știri, precum și la scăderea calității informațiilor. Titlurile au devenit mai senzaționale iar imaginile au început să fie din ce în ce mai multe, atrăgând atenția cu ușurință.

”De fapt, dominanța celebrităților și a știrilor sociale, precum și creșterea reality-show-urilor și a altor forme de știri orientate spre pop culture au contribuit la estomparea credibilității stabilite de formele de media tradiționale (Johnson and Kayer, 2004). Mai mult, declinul accentuat al ziarelor plătite a creat așteptarea ca ziarele gratuite, publicate în mare parte în format tabloid, să umple golul. Cu toate acestea, declinul continuu al circulației nu a fost urmat de o creștere a cotidianelor gratuite, în special în Statele Unite și Europa (Benton, 2015), unde circulația zilnică gratuită a scăzut cu 50 la sută între 2007 și 2012 (Bakker, 2013)”, arată Bastos.

Tot în ”Digital Journalism and Tabloid Journalism” este explicat că publicul de nișă pentru tabloide sunt tineri, însă spre deosebire de cei ce folosesc rețelele de socializare, consumatorii de presă de scandal tind să fie mai puțin educați, în timp ce utilizatorii de social media sunt mai probabil din mediul urban și implicați politic.

”Twitter și Facebook apelează în special la adulții urbani cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, în special Twitter, care atrage mai mult locuitorii din oraș decât locuitorii din mediul suburban și rural. Instagram are un apel special pentru adulții cu vârste cuprinse între 18 și 29 de ani, iar Pinterest este deosebit de atractiv pentru femei, dar și pentru persoanele albe, tinere, bine educate și mai bogate (Pew Research Center, 2013a). O potențială asemănare a social media și a presei tabloide este rolul distribuției publicului și a feedback-ului la articole, care este adesea determinat de apelul titlului, mai degrabă decât de conținutul articolului (Roston, 2015)”, conform studiului citat. 

Senzaționalul prinde. Știm asta din exemple mai recente, cum ar fi știrile false – ele folosesc evenimente care ar putea avea un impact emoțional puternic asupra consumatorului sau conțin elemente neobișnuite. Iar când combini imagini puternic accentuate cu titluri vagi, dar care îți pot trezi sentimente puternice, și câteva celebrități populare, ai toate șansele să obții ceva profitabil. Iar aici intervine paradoxul de consum: deși, la o primă vedere, pare că publicul nu a primit chiar bine ”cultura tabloid”, aceasta a continuat să rămână în topul vânzărilor.