Polonia își apără granițele și de migranți, și de jurnaliști

Cu o criză umanitară care se desfășoară la granița estică, Polonia se concentrează asupra restricționării mass-mediei. Aflați între forțele belaruse și zidurile poloneze, migranții sirieni continuă să spere că le va fi deschisă calea către Europa – așa cum, după cum relatează presa internațională, chiar Lukașenko le-ar fi promis. Însă vremea din Europa Centrală și de Est continuă să se înrăutățească iar pădurile ce împrejmuiesc granița dintre cele două state nu sunt primitoare.

Pentru Varșovia, viețile refugiaților din Orientul Mijlociu vin însă pe locul doi. Într-o luptă a narativelor, guvernul condus de partidul populist de dreapta PiS a decis să nu permită jurnaliștilor să se apropie de granița cu Belarus, preferând să transmită imagini și mesaje prin intermediul Ministerului Apărării. 

Față-n față cu o criză a migranților, Polonia își hărțuiește proprii jurnaliști

Începând cu luna septembrie, în zona ce împrejmuieșe granița cu Belarus a fost declarată stare de urgență, fiind interzise adunările și tranzitul persoanelor nepermise pe o rază de câțiva km. După două săptămâni, au fost raportate primele cazuri în care jurnaliștilor le-a fost interzis să intre în zona restricționată – unii dintre ei fiind chiar reținuți de patrulele de graniță, deși nu ar fi depășit aria permisă.

În unele dintre cazuri, comportamentul soldaților a depășit gravitatea faptei. Unii jurnaliști au fost încătușați, li s-au făcut percheziții sau le-au fost cerute seria telefoanelor. Printr-o astfel de experiență au trecut fotojurnaliştii Maciej Nabrdalik, Maciej Moskwa și Martin Divíšek.

Pe 16 noiembrie în afara zonei de urgență, un grup de militari a oprit o mașină în care se aflau cei trei jurnaliști. După ce aceștia s-au prezentat ca fiind jurnaliști și au cerut permisiunea să facă câteva fotografii, cerere la care soldații au răspuns pozitiv – ca ulterior să-i rețină.

Comitetul pentru Protecția Jurnaliștilor relatează că soldații i-au scos cu forța pe cei trei jurnaliști din mașină, i-au încătușat și i-au ținut timp de aproximativ o oră. În tot acest timp, mașina a fost percheziționată, iar camerele și telefoanele mobile au fost examinate. Deși nu au reușit să deblocheze smartphoneurile, militarii au notat numerele de telefon și alte informații afișate pe ecrane.

Situația nu este una izolată. Încă de la declararea stării de urgență, cel puţin cinci echipe de jurnalişti au fost supuse recent hărţuirii de către forțele de ordine, conform informațiilor RSF. La începutul lunii septembrie, un reporter al site-ului polonez Onet.pl și cameramanul său au fost citați și acuzați, în timp ce un echipaj de la postul de televiziune franco-german Arte a petrecut o noapte într-o celulă, la sfârșitul lunii septembrie.

Lupta pe cine domină narativul

În mod oficial, Polonia susține că a luat măsura pentru a proteja jurnaliștii și publicul de „influența fake newsurilor din Belarus și Rusia”. O altă motivație, expusă de ministrul adjunct de Externe, ar fi fost protejarea reporterilor de migranți – însă ulterior a sugerat că jurnaliștii interesați de subiect pot să relateze din Belarus, dacă doresc, conform CJR .

Poloniei îi e atât de frică de migranți pe cât îi e de jurnaliști, pentru că Varșovia încearcă să domine narativul. Având posibilitatea să dea ce imagini și informații vorbește, guvernul condus de populiștii de la PiS poate să contureze refugiații de la granița sa după cum îi convine, chiar transformându-i în inamicii Europei, făcând astfel Minskul responsabil de un atac agresiv asupra spațiului Uniunii.

În lipsa unor relatări imparțiale, imaginile dure care apar pe social media riscă să influențeze opinia publică atât din cele două state, cât și a aliaților acestora. De exemplu, site-ul Notesfrompoland.com notează că o bucată dintr-un reportaj rusesc despre criză susține că Polonia aruncă gaze lacrimogene și bate migranți – fapt care, după cum remarcă Jurnalistul polonez Wojciech Bojanowski, „interzicerea presei poloneze și internaționale la graniță înseamnă că [aceste afirmații – n.r.] ajung să circule fără verificare”.

Manipularea opiniei publice prin a arăta doar mesajele pe care autoritățile și le doresc nu e o tehnică nouă nici pentru Varșovia, nici pentru Minsk. Partidul polonez de la guvernare a transformat mare parte din industria media într-un organism de propagandă, care distribuie mesajele sale oficiale, în timp ce publicațiile nepartizane au fost ostracizate și percepute ca entități ostile.

În fine, e posibil ca jurnaliștii să se poată întoarce luna viitoare la frontiera unde se află mii de migranți, dat fiind faptul că Constituția nu permite guvernului și președintelui să prelungească starea de urgență. Însă există voci ale opoziției politice care susțin că partidul Lege și Justiție (PiS) lucrează la o lege care să permită guvernului să introducă restricții care ar „ocoli constituția” și „seamănă cu o stare de urgență”.