Istoria ”marxismului cultural” – de la un grup de teoreticieni, la o conspirație de amploare

Cu ocazia referendumului pentru redefinirea termenului de ”căsătorie” din Constituție, s-a putut observa că doi termeni aparte au intrat în circulație liberă, de la persoane publice spre un segment destul de mare de populație.

Purtătorul de cuvânt al Bisericii Ortodoxe Române a declarat, în timpul unei emisiuni de pe TVR, că s-a simțit ofensat de afirmațiile președintelui, care a spus despre referendum, printre altele, că ”pacea socială a fost afectată de o perioadă de tensiuni care au precedat referendumul pentru modificarea Constituției, iar când pacea socială este tulburată, întreaga societate are de suferit”, dar și că acțiunea de promovare a inițiativei de modificare a Constituției a fost una a ”spaimelor și tulburărilor provocate de pericole imaginare”. Cu această ocazie, Vasile Bănescu a afirmat: ”Corectitudinea politică, marxismul cultural, violențele anticreștine, acestea nu sunt primejdii imaginare.”

 

Vedeți declarația de la minutul 24:00

În fine, termenul de marxism cultural este asociat în primul rând cu Școala de la Frankfurt – și cu teoreticieni precum Herbert Marcuse, Jürgen Habermas și Frederick Pollock. Atunci când ne referim la filozofia asociată cu grupul mai sus-numit, cu Universitatea Goethe și cu Institutul de Cercetări Sociale, vorbim despre critica adusă atât capitalismului, cât și ai socialismului sovietic, dar și îmbinarea unor concepte ale filozofiei marxiste cu idei de sociologie antipositivistă, psihanaliză, filosofie existențială și alte discipline. Practic, ce a încercat acest grup de gânditori a fost să aplice conceptele marxiste asupra culturii – un proces care ar putea părea cel puțin ciudat.

Cealaltă conotație a sintagmei marxism cultural este dată ceva mai târziu și se referă la interpretarea filozofiei amintite într-o adevărată teorie a conspirației, menită să anuleze orice argument al adversarului politic. 

Folosirea acestei sintagme pentru a discredita ideile oponenților își are originea în Germania nazistă. Doar că în vremea în care Adolf Hitler era pe culmile unui stat, termenul era Kulturbolschewismus (bolșevism cultural) și se adresa, în cele mai multe cazuri, evreilor, existând un semn de egal între comunism și această etnie. 

În 1998, William Lind, un scriitor paleoconservativist, a ținut un discurs în fața unui grup de extremă-dreapta, în care a clasat „political correctness” și „cultural Marxism” drept ”ideologii totalitare”. Trebuie menționat faptul că venirea lui Hitler la putere i-a determinat pe membrii Școlii să emigreze în America în 1933. William Lind scrie, deci, că aceștia transformă campusurile americane în ”mici versiuni ale Coreei de Nord acoperite cu iederă, unde studentul sau membrul facultății care îndrăznește să treacă de oricare dintre liniile stabilite de feministul de gen sau de activiștii pentru drepturile homosexualilor sau de grupul local negru sau hispanic, ori de către orice alt grup ”victimizat”, se găsesc imediat în probleme judiciare”.

”Dacă comparăm principiile de bază ale corectitudinii politice cu marxismul clasic, paralelele sunt foarte evidente (…) Membri Școlii de la Frankfurt sunt marxisti, și sunt, de asemenea, pentru un om, evrei.”

Ulterior, termenul și teoria conspiraționistă au devenit un subiect dezbătut de internet, mai ales în Occident. Un blogger explică concret care sunt ideile marxiste, ce a promovat grupul Școlii de la Frankfurt și motivul pentru care marxismul cultural a devenit inamicul Occidentului – și recent și al României. Pe scurt, reprezintă teama de necunoscut, folosită de anumite partide ori persoane în încercarea de a mobiliza electoratul.