Își proiectează jurnaliștii propriile opinii asupra publicului?

Un nou studiu publicat în revista Journalism arată în ce măsură jurnaliștii proiectează propriile opinii atunci când estimează dacă un subiect este în interesul publicului. Cercetarea, realizată de o echipă europeană, s‑a bazat pe un sondaj aplicat unui eșantion de 371 de jurnaliști din Belgia, Elveția și Țările de Jos.

Pentru a testa fenomenul de „proiecție socială”, cercetătorii le-au cerut participanților să estimeze proporția cetățenilor indeciși sau fără opinie și, respectiv, proporția celor pentru sau împotrivă pentru opt (respectiv nouă, în cazul Elveției) teme de politică publică. Apoi, jurnaliștii și‑au indicat propriul grad de acord sau dezacord față de propunerile de politici, folosind o scară de la 1 (dezacord total) la 5 (acord total).

Rezultatele au arătat o corelație semnificativă între opiniile personale ale jurnaliștilor și estimările lor despre opinia publică – indicând că, în general, jurnaliștii tind să proiecteze propriile convingeri în evaluările lor asupra subiectelor alese.

Autorii menționează însă că direcția inversă (adoptarea opiniei publice de către jurnaliști) este mai puțin probabilă pe termen scurt, conform studiilor anterioare.

Diferențe notabile: orientare politică și specializare

Cercetătorii au observat că jurnaliștii cu viziuni politice de dreapta au manifestat un nivel mai ridicat de proiecție socială comparativ cu cei cu opinii de stânga. O explicație este autocritica resimțită de jurnaliștii de stânga, supuși deseori acuzațiilor de părtinire, ceea ce îi face să fie mai precauți în a-și confunda propriile opinii cu „vocea publică”.

În plus, proiecția opiniei personale scade pe subiectele considerate de jurnaliști drept domenii în care dețin expertiză. Atunci când estimează opinia publică pe teme relativ necunoscute sau percepute ca fiind controversate, jurnaliștii par să-și folosească propriile convingeri ca reper în lipsa unor date concrete. În schimb, pe subiectele la care se consideră bine pregătiți, aceștia se bazează pe cunoștințe și date suplimentare, reducând astfel riscul de relatări părtinitoare.