Până să lovească criza epidemiologică actuală, dezinformarea era descrisă ca fiind unul dintre cele mai mari pericole pentru democrație – stau drept dovadă tentativele de influențare a publicului cu privire la alegerile politice, cum ar fi alegerile din SUA din 2016. Însă, pe măsură ce teoriile conspirației și fake news-urile despre coronavirus abundau pe rețelele de socializare, fenomenul s-a dovedit a fi o amenințare și la adresa modului în care publicul răspunde eforturilor de stopare a unei pandemii.
În spirit optimist, pericolul prezentat de către dezinformare în vremuri de pandemie are și o parte bună: guvernele lumii au început să conștientizeze că fenomenul nu va dispărea de la sine și că e nevoie de eforturi reale pentru a-l combate. După putința fiecărui stat, s-au făcut campanii de informare a publicului, s-a încercat închiderea site-urilor care propagă informații false și așa mai departe.
PUBLICUL, UN SEGMENT ACTIV ÎN COMBATEREA DEZINFORMĂRII
Un studiu realizat de Fundația Open Knowledge în Regatul Unit al Marii Britanii arată că puțin peste 51% dintre respondenți au afirmat că au luat contact cu o știre falsă, inclusiv afirmații cum că 5G ar fi de vină pentru apariția virusului SARS-CoV-2, pe social media. Fapt care arată că informarea publicului nu reprezintă un pericol pentru gestionarea crizei, ba din contră: cetățenii au ocazia să devină participanți activi la combaterea manipulării sau măcar să nu contribuie la propagarea fenomenului.
Raportul, publicat recent în The Guardian, mai arată că aproape toți respondenții studiului (97%, mai precis) consideră că este necesară o transparență a datelor privind COVID-19, pentru ca oamenii să poată verifica singuri afirmațiile de care se lovesc în presă sau pe rețelele de socializare.
COMBATEREA FAKE NEWS, UN MARATON
Atunci când vorbim despre modalitățile prin care informațiile false pot fi oprite din a se răspândi, metoda care s-a observat a fi cea mai promițătoare este aceea de a educa publicul în privința a ce presupune dezinformarea și cum să o depistezi. Ca şi spălatul pe mâini: chiar dacă societatea nu era obişnuită să se spele pe mâini pentru a preveni răspândirea infecţiilor, în ultimii decenii, după campanii de informare, a devenit o practică comună.
Norvegia își propusese, în a doua parte a anului trecut, să înceapă un experiment într-o școală din Oslo, prin care copiii să folosească laptopurile la una dintre ore, pentru a dobândi un fel de maturitate și de precauție în ceea ce privește lumea digitală. Pe termen lung, autoritățile norvegiene speră să-i învețe pe cei mici să se ferească de capcanele din online și să deosebească informațiile false de cele adevărate, pentru a nu fi manipulați într-o anumită direcție politică sau să își formeze opinii generale bazate pe fapte neadevărate.
Comisia Europeană recomandă, de asemenea, ca statele membre să investească în cercetare şi informare, ca şi modalitate de a combate dezinformarea. Acțiunile de forță, precum reglementarea strictă a postărilor care circulă pe internet sau pedepsirea celor care propagă informații false, sunt nerecomandate, conform raportului realizat de un grup de experți de nivel înalt, la cererea Comisiei.
Dezinformarea are capacitatea de a se extinde cu rapiditate, asemănător unui virus ca și SARS-CoV-2. Însă, exact ca și în cazul pandemiei actuale, pentru a-l combate e nevoie de implicarea fiecărui om – prin distanțarea față de afirmațiile exagerate.
Leave a Comment