EUvsDisinfo demitizează 7 narative false despre actualul conflict ruso-ucrainean

Eforturile coordonate ale Rusiei de a dezinforma s-au concentrat, de la accentuarea tensiunilor cu Ucraina, pe denigrarea vecinilor și portretizarea Kievului într-un pericol pentru integritatea națională a Rusiei. O analiză a EUvsDisinfo, platforma anti-dezinformare a grupului East StratCom (ESCTF) din cadrul Serviciului european de acțiune externă, analizează șapte narative false despre conflictul ruso-ucrainean:

1. UCRAINA ESTE AGRESORUL

Unul dintre cele mai comune mituri promovate de propaganda rusă afirmă că Ucraina este agresorul, iar Rusia încearcă doar să-și apare interesele.

EUvsDisinfo clasifică acest narativ ca fiind fals, întrucât „Rusia continuă să încalce dreptul internațional, precum și alte acorduri la care s-a angajat”. Analiștii europeni dau drept exemplu anexarea ilegală a peninsulei Crimeea, dar și alte agresiuni armate asupra Ucrainei.

„Rusia, unul dintre membrii permanenți ai Consiliului de Securitate al ONU, a încălcat cel puțin 12 tratate internaționale și bilaterale. Acestea includ Carta ONU, Actul final de la Helsinki și Carta de la Paris, care garantează egalitatea suverană și integritatea teritorială a statelor, inviolabilitatea frontierelor, abținerea de la amenințarea sau utilizarea forței și libertatea statelor de a alege sau de a schimba propriile aranjamente de securitate”, se mai arată în articol.

Mai mult, Ucraina a suferit pierderi mai mari decât Rusia în conflictul aflat încă în desfășurare: aproximativ 14.000 de ucraineni au fost uciși și mulți alții au fost răniți.

2. UCRAINA COMITE ATROCITĂȚI ÎMPOTRIVA POPULAȚIEI SALE RUSOFONE 

EUvsDisinfo cataloghează acest mit ca fiind nu numai fals, dar și absurd, susținând că, „pentru a galvaniza sprijinul intern pentru agresiunea militară a Rusiei, mass-media rusă controlată de stat a căutat neobosit să denigreze Ucraina, acuzând-o de presupus genocid în estul Ucrainei, făcând paralele fără temei cu nazismul și al Doilea Război Mondial și fabricând povești menite să lovească o coardă emoțională negativă cu publicul”. 

Experții europeni în dezinformarea din spațiul estic atrag atenția asupra faptului că narativul așa-zisei agresări a rusofonilor nu a fost niciodată dovedit, rapoartele publicate de Consiliul Europei, Înaltul Comisar al ONU pentru Drepturile Omului și OSCE confirmând acest lucru.

3. UE ȘI OCCIDENTUL NU SUSȚIN UCRAINA

„În orice caz, Ucraina ar trebui să se îndrepte către Rusia pentru că UE și Occidentul nu sunt interesate de țară și au abandonat-o” este o altă minciună promovată intens de propaganda rusă din 2014 și până în prezent, deși UE are un parteneriat strategic cu Ucraina și a ajuns să fie cel mai mare partener comercial al statului est-european. În plus, blocul european și-a declarat în repetate rânduri susținerea față de Ucraina după anexarea peninsulei Crimeea.

4. CRIZA ACTUALĂ ESTE DIN VINA NATO 

După cum s-a văzut, Rusia încearcă constant să distragă atenția de la vina pe care o poartă pentru tensiunile din regiune și, eventual, să găsească alți țapi ispășitori. Pe lângă Ucraina, NATO a fost și ea numită vinovată pentru criza actuală de la granița ucraineană, întrucât și-ar fi încălcat promisiunea de a nu se extinde în estul Europei.

„O astfel de promisiune nu a fost niciodată făcută și nici nu a fost cerută de la NATO. Mass-media rusă controlată de stat a susținut adesea că liderului sovietic Mihail Gorbaciov i s-a promis «verbal» că NATO nu se va extinde dincolo de Germania reunificată. De fapt, însuși Gorbaciov a negat această afirmație într-un interviu din 2014 (se deschide într-o filă nouă), spunând că «subiectul extinderii NATO nu a fost deloc discutat și nu a fost adus în discuție în acei ani. Spun asta cu toată responsabilitatea. Nici o singură țară din Europa de Est nu a ridicat problema, nici măcar după ce Pactul de la Varșovia a încetat să mai existe în 1991»”, afirmă EUvsDinsinfo.

Mai mult, analiștii atrag atenția asupra faptului că și nuanțele propuse de propaganda rusă sunt greșite, întrucât „NATO, ca alianță defensivă, nu se «extinde» în sens imperialist”.

5. EXPANSIUNEA NATO OBLIGĂ RUSIA SĂ SE APERE

În mai multe situații, Rusia a pozat într-o victimă a expansiunii NATO în apropierea granițelor sale, afirmând că se simte amenințată și că se vede nevoită să se apere – în ciuda faptului că niciunul dintre statele membre NATO nu a amenințat vreodată integritatea teritorială a Rusiei.

„Rusia este cea mai mare țară din lume după geografie, cu o populație de peste 140 de milioane și are una dintre cele mai mari forțe armate din lume cu cel mai mare număr de arme nucleare. Este absurd să înfățișăm Rusia ca pe o țară aflată sub amenințare acută. În ceea ce privește geografia, mai puțin de o șaisprezecime din granița terestră a Rusiei este cu membri NATO. Din cele 14 țări la granița cu Rusia, doar cinci sunt membre NATO”, se mai arată în articol.

6. Tratatul de la Minsk și înarmarea Rusiei 

Un alt narativ răspândit în mod obsesiv în ultima vreme dinspre Moscova se referă la încălcarea acordurilor de la Minsk, semnate și de Rusia, de către Ucraina. Totuși, Rusia nu și-a respectat obligațiile din acorduri, precum să implementeze o încetare a focului, să retragă toate armele grele, să implementeze schimbul total de prizonieri politici sau să asigure furnizarea de asistență umanitară pe baza unui mecanism internațional.

Mai mult, EUvsDisinfo susține că „Rusia a consolidat formațiunile armate ilegale din estul Ucrainei și (…) nu permite accesul neîngrădit al monitorilor OSCE SMM, inclusiv la granița dintre Ucraina și Rusia, unde misiunea de monitorizare a fost întreruptă din cauza unui drept de veto al Rusiei în vara anului 2021”.

7. UE ESTE SLABĂ ȘI IRELEVANTĂ

Nu în ultimul rând, politicienii ruși au încercat să discrediteze rolul jucat de Uniunea Europeană pe plan internațional, lăsând de înțeles că aceasta este „slabă și irelevantă”. În ianuarie 2022, ministrul de externe Serghei Lavrov a acuzat UE de „ipotență”.

Realizările Uniunii Europene de la formarea acesteia și până în prezent – precum starea de pace, dezvoltarea economică constantă și consolidarea unor legături cu state non-UE – resping această afirmație.