Dezinformarea anti-Ucraina este mai posibilă decât o invazie rusă

Despre invazia pe care Rusia ar pregăti-o pentru anul viitor s-a tot vorbit. Venind dinspre SUA, informația a îngrijorat populația Europei de Est și s-a menținut în topul știrilor românești, în ciuda faptului că nici Casa Albă nu poate spune cu siguranță dacă Putin chiar ia în calcul o astfel de agresiune asupra Ucrainei.

Însă tot administrația americană atrage atenția cu privire la un pericol cel puțin la fel de mare, de această dată nevăzut: atacurile cibernetice și dezinformarea pe care Moscova le lansează asupra Ucrainei. 

Dezinformarea anti-Ucraina, mai aproape decât invazia

La începutul acestei săptămâni, un oficial de rang înalt din cadrul administrației SUA a afirmat că Rusia ar putea alege să lanseze o campanie cibernetică și de dezinformare amplă împotriva Ucrainei și a guvernului său, mai degrabă decât o invazie militară tradițională a țării.

Motivul, le-a explicat acesta jurnaliștilor, este că „din punct de vedere istoric, acesta a făcut parte din manualul rus și ar putea face parte din manualul de viitor”, conform The Record.

Afirmația este susținută și de datele pe care America le are la dispoziție. Același oficial a afirmat, sub anonimat, că s-a remarcat „o creștere semnificativă a activității pe rețelele sociale care promovează propagandă anti-ucraineană, care se apropie de niveluri pe care le-am văzut ultima dată în perioada premergătoare invaziei Ucrainei de către Rusia în 2014”. Secretarul de stat Antony Blinken a făcut o remarcă similară pe această temă, spunând că astfel de eforturi au crescut „de zece ori”.

Semnale că activitatea cibernetică a Rusiei, fie că este vorba de atacuri cibernetice sau dezinformare, îngrijorează SUA se reflectă și în agenda ce era pregătită pentru discuția dintre Joe Biden și omologul său rus. Pe lângă prezența militară la granița ucraineană, liderul de la Casa Albă va aborda și problema activității cibernetice a Rusiei.

Not Russia’s first rodeo

Nu ar fi prima oară când Rusia își folosește capacitățile propagandistice pentru a destabiliza situația din Ucraina. Războiul cibernetic, prin care înțelegem utilizarea mass-mediei de știri și a rețelelor sociale pentru a difuza fake news, precum și atacuri cibernetice asupra agențiilor guvernamentale și a infrastructurii de importanță națională, au ajutat Rusia să anexeze Peninsula Crimeea în martie 2014. Desigur, anexarea efectivă a presupus tot forță militară fizică, însă ea a fost posibilă exclusiv prin propagandă și manipularea faptelor.

În fapt, realitatea ucraineană arăta complet diferit în funcție de regiunea în care cetățenii se aflau: pentru locuitorii Kievului, evenimentele ce au dus la Euromaidan au fost catalogate drept împotriva principiilor europene pe care Ucraina se lupta să le adopte, în timp ce locuitorii din Crimeea se aflau sub influența directă a narativelor construite și propagate de Moscova. Una dintre ideile care circula în zonele vizate direct de Rusia era că premierul ucrainean de la acea vreme, Viktor Yanukovych, care a ajuns în funcție cu ajutorul voturilor din Crimeea, era în mod abuziv dat de la putere.

Pentru anexarea propriu-zisă, Rusia a folosit metode similare, astfel încât intrarea trupelor ruse în estul Ucrainei nu a fost întâmpinată de populație cu o reticență excesivă. În anumite zone, precum Donețk și Lugansk, sursele de știri ruse erau favorizate, în timp ce unele canale media ucrainene au fost blocate complet.

Practic, demonizând și creând narative false despre Ucraina, Rusia a reușit să justifice un act de război prin alterarea viziunii asupra lumii. Moscova a înțeles încă din timpul Războiului Rece că o armă la fel de eficientă ca și tunul este informația – și nu s-a oprit din a o perfecționa nici după căderea blocului sovietic.

Termenul folosit în epoca sovietică pentru a descrie războiul politic, ”măsuri active”, era descris în literatura militară rusă drept „un mijloc de eliminare, denaturare sau sustragere de informații în scopul obținerii datelor necesare după pătrunderea în sistemul de securitate; blocarea accesului la informații de către utilizatorii săi legitimi; iar în final, dezorganizarea tuturor mijloacelor de susținere a vieții societății, inclusiv a infrastructurii militare inamice”, conform Foreign Policy Research Institute. În fapt, însuși termenul dezinformare, derivat din rusescul ”dezinformatsia”, era descris în 1952 în Marea Enciclopedie Sovietică ca fiind „informații false cu intenția de a înșela opinia publică”.

Până la presupusa invazie rusă, despre care presa din România a și ”programat-o” pentru ianuarie-februarie 2022, acțiunile nevăzute ale Moscovei asupra Ucrainei reprezintă un semnal de alarmă pentru statele Occidentale, care cunosc efectele devastatoare ale dezinformării.