De ce agregatoarele de știri pot fi de ajutor și publicului, și jurnaliștilor – dar trebuie reglementate

Agregatoarele de știri sunt văzute, de multe ori, ca un dezavantaj pe care companiile mari tehnologice îl fac presei. Argumentele sunt pertinente: presa locală, cu mult mai puțini cititori față de publicațiile naționale, este dezavantajată, iar multe dintre câștigurile realizate nu se întorc către instituțiile media. Cu toate astea, publicul și presa deopotrivă au nevoie de servicii precum Google News, Flipboard și Apple News (care nu este încă disponibil în România).

Accesarea directă a unei publicații online se traduce, în primul rând, prin încrederea acordată acelei publicații. Dacă, de exemplu, vrei să verifici o informație pe care ai văzut-o pe social media, sunt șanse mari să te întorci către un site de știri cu care ai avut experiențe pozitive în trecut.

WORLD WIDE WEB

Cu toate astea, valul mare de informații care circulă în mediul online face imposibil ca toate subiectele din toate colțurile lumii să fie acoperite de o singură instituție media. Un comunicat al Washington Post dezvăluie că publicația americană publică zilnic în jur de 1500 de articole, videouri și grafice – proprii și preluate. The New York Times publică cu 35% mai mult decât cu un deceniu în urmă, însumând astăzi aproape 200 de știri, conform The Atlantic. Cifrele pot să pară mici la o primă vedere, însă dacă ar fi să ne gândim câte publicații online există în fiecare țară, Chartbeat estimează că vorbim despre 92 de milioane de articole postate zilnic pe întreg internetul.

Agregatoarele de știri nu pot să adune și să sintetizeze toate informațiile, însă pot să ofere o perspectivă mai largă asupra a ceea ce se întâmplă în lume, tocmai pentru că – unele dintre ele, în mod special Flipboard – adună publicații de pe tot globul.

UN AJUTOR ȘI PENTRU PUBLIC, ȘI PENTRU PRESĂ

Ca și oameni, tindem să avem propriile credințe despre evenimentele care ne afectează în mod direct sau indirect și să căutăm persoane sau surse care abordează subiectele care ne interesează. Cu toate astea, agregatoarele de știri permit utilizatorului să vadă cum a fost o știre abordată și de alte instituții media.

În plus, dacă o publicație a omis un detaliu despre un eveniment, o altă publicație ar putea să îl fi inclus în articol – motiv pentru care platformele de acest fel oferă atât publicului larg, cât și jurnaliștilor, acces mai rapid la diferite surse. Același sistem e benefic și în cazul editorialelor și analizelor: atunci când știrile pe aceeași temă sunt puse una sub alta, poate apărea tentația de a vedea

Serviciile ca Google News pot să fie de folos și celor care lucrează în media: agregatoarele de știri oferă jurnalistului conținut de care este mai interesat, în baza unor algoritmi sau keywords. În cazul Google News, poți să salvezi cuvinte cheie și să le accesezi cu ușurință, în timp ce Flipboard permite adăugarea unor categorii mari la pagina principală, precum ”U.S. Politics”, ”Propaganda” sau ”Fake news”.

Totuși, ceva trebuie să se schimbe: principiile pe care o publicație se indexează în aplicațiile de acest fel. În acest moment, accentul cade pe expunerea pe care instituția media o are, cât și pe cât de ”atrăgător” este construit articolul – fapt care discriminează publicațiile mici și medii, care au nevoie de cea mai mare susținere.

RELAȚIA PRESĂ – COMPANII

Problema nu este conceptul platformelor, ci mai repede normele impuse de către companiile care le dețin. Defectele agregatoarelor sunt multe și profunde: există voci în mass-media care afirmă că raportul dintre companiile tehnologice și presă nu este egal, fapt care se vede și în bani – numai în 2018, Google a câștigat 4,6 miliarde de dolari de pe urma publicității digitale. Întreaga industrie media a obținut cu doar cinci sute de mii mai mult: 5,1 miliarde de dolari. Acuzațiile merg atât de departe încât se crede că, dacă relațiile nu sunt reglementate, mass-media va avea pierderi ireparabile.

Cu toate astea, potențialul prezentat de agregatoare nu trebuie ignorat, ba din contră. În prezent, industria se află într-o perioadă de tranziție: dacă în primul deceniu al secolului XXI, tot mai multe publicații tranzitau de la print către online, mass-media intră într-o fază în care va trebui să-și schimbe (iar) abordarea, după preferințele consumatorilor.