Cum incită Sputnik la atitudini șovine și eurosceptice: Pericolul pierderii suveranității României

Unul dintre organele de propagandă ale Kremlinului, Sputnik.md, publica pe 4 aprilie un articol în care observăm reînviată ura și înfierarea la adresa comunității maghiare din România prin intermediul unei publicații de presă. Articolul din Sputnik pare a fi rupt din oficiosul partidului de extremă dreaptă, România Mare, în zilele bune ale lui Corneliu Vadim Tudor.

Sub titlul „Pericol pentru România: UDMR ar putea trece la suveraniști la comanda lui Orban”, așa-zișii jurnaliști de la Sptunik publică un articol în care speculațiile, judecățile de valoare, opiniile nesusținute de dovezi și xenofobia converg sub tema cetății asediate.

Punctul de început al articolului îl constituie o speculație, formulată de altfel ca atare „Presa maghiară relevă posibilitatea ca Fidesz să atragă după sine în grupul suveranist din Parlamentul European și partidele minorităților maghiare din țările învecinate Ungariei”. De aici se declanșează o adevărată spirală a speculațiilor care au ca rezultat fatalismul exprimat sub forma „disoluției suveranității țării”.

În interiorul articolului găsim falsificări grosolane precum „UDMR (…) nu face un pas fără acordul premierului Ungariei și (…) poate continua politica revizionistă”. Articolul pune semnul de egalitate, în mod eronat între „separatism” și „autonomie”, speculându-se că „maghiarii își vor desfășura propriile politici separatiste”. Dincolo de înfierarea evidentă care eamintește de temele reluate de organizații de extremă dreapta, articolul aduce și o doză considerabilă de partizanat politic, lucru inacceptabil după orice standard jurnalistic profesionist.

Astfel, se stipulează următoarele: „clasa politică din România, preocupată mai mult să placă stăpânilor de la Bruxelles, cu excepția PSD și ALDE care s-au dezmeticit între timp și au înțeles unde este adevăratul inamic”. Partizanatul politic se împletește aici cu o atitudine anti-europeană flagrantă, Uniunea Europeană, devenind în viziunea propagandiștilor Kremlinului inamicul țării. Articolul aduce și alte teme, eleborând totodată atitudinea anti-occidentală: „Europa este însă ocupată să îi salveze cariera lui Kovesi și să nu-și piardă controlul asupra României”.

Se aduce în discuție o situație alarmantă: „Viitoare amenințare venită din partea unui nucleu maghiar în Parlamentul European va fi tratată în folos propriu de funcționarii de la Bruxelles: dați-ne nouă țara cu totul pe mână dacă vreți să vă salvăm, renunțați cu totul la suveranitate, ba până și la dreptul de a emite legi proprii, cum este noua dorință a Comisiei Europene”. Din nou observăm speculații și judecăți de valoare care nu rezistă unei analize serioase. Raționamentul Sputnik este ultrasimplificator și nesusținut empiric: niciun stat membru UE nu și-a pierdut suveranitatea și nici nu ar putea. Minime cunoștințe în privința modalității de funcționare a organizațiilor occidentale și a proceselor de aderare ale statelor membre, ne-ar demonstra acest lucru. Propaganda celor de la Sputnik se bazează însă tocmai pe lipsa acestor cunoștințe în rândul publicului larg, mizând pe radicalizarea unui segment de cititori și amplificarea unor atitudini intolerante și anti-democratice.

Concluzia Sputnik este una fatidică: „Dacă România mizează și la aceste alegeri europarlamentare pe direcția greșită care duce la disoluția suveranității țării (…)”, direcția corectă în viziunea Sputnik, fiind sugerată subtil, anterior, atunci când se precizează că doar „PSD și ALDE s-au dezmeticit între timp și au înțeles unde este adevăratul inamic”.

Articolul celor de la Sputnik reprezintă un exemplu elocvent de propagandă care incită la atitudini șovine, eurosceptice și xenofobie, mizând pe sensibilitățile istorice aflate încă în stare latentă în rândul unui segment de populație vis-a-vis de minoritatea maghiară. Este o mostră de subiectivism și partizanat politic, inacceptabil și după cele mai laxe norme jurnalistice. Mediastandard.ro, atrage atenția cititorilor asupra diferenței fundamentale dintre judecățile de valoare, bazate pe speculații nesusținute empiric și fapte argumentate și ancorate în realitate.