Cum încearcă Rusia să dezbine Occidentul: Cinci narațiuni folosite pentru dezinformare

Săptămâna trecută propaganda pro-Kremlin a scos pe bandă rulantă o cantitate semnificativă de știri false și dezinformări. Le-am împărțit în cinci categorii care arată cum sunt folosite și refolosite anumite tipare narative pentru subiecte diferite și adaptate la audiențe diferite. Aceste categorii se împart de la obișnuitele „Occidentul a făcut asta!” și „N-am fost noi!”, până la scandalosul „Nu pot să cred că citesc așa ceva”. Toate conțin zeci, poate sute de minciuni sfruntate.

Elite vs. oameni de rând

Temele narative din această categorie încearcă să insufle un complex de inferioritate cititorului, atât la nivel personal cît și la nivel național, și să genereze opoziție față de instituțiile politice. Un caz recurent sugerează de exemplu că alegerile pentru Parlamentul European doar le dă câtorva politiceni ocazia de a trăi în puf la Bruxelles, dar nu aduce nici un beneficiu oamenilor de rând. Aceasta este o temă populară în preajma alegerilor, și e folosită de actorii pro-Kremlin ca să descurajeze prezența la vot și să mărească șansele partidelor populiste.

N-am fost noi!

Devierea este o altă tactică de dezinformare pro-Kremlin. Ea include narațiunii binecunoscute cum ar fi „Kiev-ul a doborât avionul MH17, nu Rusia!“, pentru că Ucraina nu și-a închis spațiul aerian deasupra regiunilor controlate de rebeli din Donbas. De fapt, sistemul de rachete BUK responsbil pentru tragedie provenea de la o unitate militară rusească, și a fost dus înapoi în Rusia după aceea. Alte povești false care deviază vina de la Rusia susțin că Occidentul e responsabil pentru provocări la război în Marea Neagră, și că Guvernul ucrainean e de vină pentru războiul cu Rusia, nu invers.

În această categorie intră câteva faimoase exemple de confuzie intenționată, cum ar fi de exemplu că nu e clar cine a tras în protestatari în Lituania în 1991, dar că e posibil că fi fost chiar lituanienii, sau o terță parte. Povestea asa se trage de la o recentă decizie a unui tribunal lituanian care a hotărât că fostul ministru sovietic al apărării și 60 de ofițeri sunt vinovați pentru această crimă.

Narațiuniea „N-am fost noi!” apare în prim plan și când e vorba de amestecul Rusiei în alegerile din Franța. Nici aici, potrivit presei pro-Kremlin, nu există nici o dovadă că Rusia ar fi implicată, și din cauza asta confuzia persistă. În realitate, anchetele făcute de The Insider au stabilit că hackeri cu conexiuni GRU au furat emailuri de la echipa de campanie a lui Emmanuel Macron și că după aceea media pro-Kremlin a răspândit știrea despre aceste scurgeri.

Occidentul e de vină!

Legată de categoria de mai sus, narațiunea „Occidentul e de vină!” este despre țapul ispășitor favorit de Rusiei. Ați mai auzit asta: Occidentul, nu Rusia, se amestecă în alte țări și încearcă să le destabilizeze – uitați-vă numai la Belarus, Ucraina, Maidan, și Venezuela. Și nu uitați de rolul NATO!

Amestecul în alegerile din Ucraina

Săpămâna asta am avut mai multe povești despre preusupusul amestec în alegerile din Ucraina, inclusiv: falsificări, voturi cu amenințarea armelort, locuitorilor cărora li s-a refuzat dreptul la vot, campanie electorală pe bani murdari și fraudă electorală. Care e tema generală? Că Ucraina e un stat eșuat și alegerile sunt ilegitime. Cine beneficiază? Moscova, ca de obicei.

Nu-mi vine să cred că citesc asta

În final, mașina de propagandă a Kremlinului ne spune că Brazilia va intra în NATO astfel încât Statele Unite să se folosească de ea ca de o trambulină pentru invadarea militară a Venezuelei. Media pro-Kremlin a omis să menționeze că primirea Braziliei în NATO are nevoie de permisiunea tuturor membrilor NATO pentru amendarea articolului 10 din tratatul fondator al Alianței din 1949, care prevede că doar statele europene, în afară de Canada și Statele Unite, pot face parte din NATO. Perspectiva primirii Braziliei? Foarte puțin probabilă.

Vin apoi basmele standard: agresiunea Rusiei împotriva Ucrainei e un mit, că n-a existat o „invazie” a Crimeei, și că de fapt Crimeea a revenit la Rusia după un referendum valid din punct de vedere legal.

Toate narațiunile promovate de propaganda pro-Kremlin au ca scop slăbirea coeziunii Occidentului. Lucrul acesta se face inițial prin slăbirea încrederii în instituțiile și organizațiile occidentale. Se știe dejă că marea strategie a Rusiei este aceea de a diviza cât mai mult Europa. O Europă divizată ar fi din nou o pradă ușoară pentru Moscova, care ar putea juca din nou cartea politicii de putere. Putin vizează la imperiul pierdut după destrămarea Uniunii Sovietice, dar mijlocul prin care încearcă refacerea lui nu include acum doar forța militară. Hard power-ul este dublat de un război hibrid, îndreptat împotriva tuturor cetățenilor europeni. Eurosceptismul și ascensiunea populismului în Europa ne a arată că strategia Kremlinului este parțial eficientă. Depinde de modul în care statele europene și europenii în parte vor face față acestei provocări. Să nu uităm că fără așa-zișii „idioți utili”, planul Moscovei ar fi compromis.