Cum a încercat Securitatea lui Ceaușescu să-l dezinformeze pe unul dintre cei mai respectați ziariști germani

În urmă cu o săptămână înceta din viață Dagobert Lindlau, unul dintre cei mai cunoscuţi jurnalişti din Germania. În urma mai multor investigaţii privind Lindlau, născut în 1930 la München, căpătase renumele de jurnalist incoruptibil şi obiectiv. Totuşi, acest reporter neobosit şi respectat de toată lumea, devenise în 1988 victima unei acţiuni de dezinformare, pusă la cale de Securitatea lui Nicolae Ceauşescu.

În relatările din presa internaţională de la vremea respectivă s-a vorbit despre proiectele lui Ceauşescu de a distruge peste 500 de localităţi rurale şi înfiinţarea unor aşa-zise centre agro-industriale. Împotriva acţiunilor de sistematizare au protestat atunci opozanţi şi critici ai regimului din ţară şi din străinătate.

Dagobert Lindlau şi-a propus să verifice relatările la faţa locului, deplasîndu-se într-o comună bănăţeană despre care s-a afirmat că urmează să fie „dezafectată”. Persoanele intervievate pentru reportajul, difuzat de televiziunea germană la sfârşitul lunii noiembrie 1988, susţineau că nu există niciun plan care prevede distrugerea satului. Faptul că cei intervievaţi fuseseră instruiţi înainte de către organele abilitate, i-a scăpat lui Lindlau. După difuzarea reportajului televizat, presa germană l-a contrazis pe Lindlau. El însuşi a publicat un articol în „Die Zeit”, la data de 25 noiembrie 1988 în care a bagatelizat din nou relatările despre proiectele de sistematizare, calificându-le drept exagerări.

Acţiunea de dezinformare, pusă la cale de Securitate, a fost considerată la Bucureşti drept un real succes. Pe data de 13 decembrie 1988 urma să aibă loc şi o dezbatere pe tema sistematizării, organizată de televiziunea germană, ARD. La dezbatere urmau să participe inclusiv invitaţi din România.

Iată ce se spunea într-un scurt pasaj din adresa trimisă unui membru al Comitetului Politic Executiv în care se vorbeşte despre necesitatea participării părţii române la dezbaterea programată şi în care e elogiat reportajul lui Lindlau:

„La 13 decembrie a.c., postul de televiziune ARD din RFG organizează la München o dezbatere televizată privind politica de modernizare a localităţilor din ţara noastră. Într-o emisiune anterioară, realizată de corespondentul televiziunii vest-germane în România, Dagobert Lindlau, consacrată aceleiaşi tematici, au fost prezentate corect imagini privind organizarea şi modernizarea localităţilor rurale. Încercarea autorului emisiunii de a face mai bine înţeleasă politica guvernului român în acest domeniu a fost respinsă de câteva publicaţii vest-germane, au recurs şi de această dată la răspândirea unor neadevăruri, la dezinformarea opiniei publice. Această a doua emisiune a ARD este menită să dea posibilitatea unor oficialităţi române să se pronunţe în problema respectivă, să dea o replică argumentată unor puncte de vedere opuse, care în emisiune vor fi susţinute de o persoană din partea aşa-numitei Ligi pentru drepturile omului (…).”(CNSAS, D 118, volumul 41).

Între cei propuşi să participe la dezbatere s-a aflat şi „doctorul în economie, Ioniţă Olteanu, care conducea redacţia „Revistei Economice”, una dintre publicaţiile de propagandă a regimului. Cei propuşi au plecat, într-adevăr, în Germania. Ceea ce la Bucureşti se contura a fi un succes deplin s-a transformat într-un bumerang în momentul când s-a aflat că Ioniţă Olteanu a solicitat azil în Germania. În timp record i se înscenează un proces, Olteanu fiind condamnat, în contumacie, „la 7 ani închisoare, interzicerea drepturilor […] pe o durată de 5 ani, degradarea militară şi confiscarea parţială a averii, pentru infracţiunea de refuzul înapoierii în ţară” (CNSAS, D 118, vol. 41).

Atitudinea, chipurile, obiectivă a lui Lindlau fusese apreciată inclusiv de către Nicolae Ceauşescu, precum se putea citi într-un interviu acordat ziarului „Die Welt“, de la sfârșitul anului 1988. În semn de recunoştinţă pentru Dagobert Lindlau, Ceauşescu a acceptat, în noiembrie 1989, să-i acorde ziaristului german un interviu.

Interviul acordat de Ceaușescu a fost unul insipid, fiind realizat în contextul ultimului congres al Partidului Comunist. O lună mai tîrziu, regimul comunist și Ceauşescu devenise istorie.