Cum încearcă China să-și spele imaginea privind crimele împotriva minorității musulmane Uighur

Protestele din Hong Kong au atras atenția comunității internaționale asupra modului în care China rezolvă problemele interne. Însă abuzurile regimului de la Beijing este doar vârful icerbergului: din 2015 și până în prezent, au început să iasă la iveală tot mai multe detalii cu privire la traiul Uighur, o minoritate musulmană, nativă Regiunii autonome Xinjiang Uyghur din nord-vestul Chinei.

Politicile inițiale au fost ceva mai blânde: introducerea unei serii de politici pentru suprimarea identității și religiei culturale; distrugerea multor moschei și cimitire; descurajarea purtării anumitor obiecte de îmbrăcăminte – precum voaluri pe cap -; introducerea unei liste cu nume interzise, numită „Reguli de numire pentru minoritățile etnice” și așa mai departe. Apoi, pe măsură ce mișcarea separatistă s-a intensificat, Beijingul a introdus măsuri mai dure, ajungând posibil până la tortură, sterilizări obligatorii, spălări pe creier, muncă silnică, recoltarea organelor și forțarea minorității de a trăi în centre de reeducare, în condiții improprii.

Crima: apartenența la comunitatea musulmană

Există numeroase mărturii privind lagărele din nord-vestul Chinei: un fost deținut povestește cum ”a fost torturat după ce un paznic i-a ordonat să-și facă patul, doar să-l încurce și să-i ordone să o facă din nou”, conform NPR.

După a patra oară, deținutul a răbufnit: „M-au făcut să port ceea ce numeau «haine de fier», un costum din metal care cântărea peste 50 de kilograme. Mi-a forțat brațele și picioarele într-o poziție întinsă. Nu mă puteam mișca deloc, iar spatele mă durea groaznic”.

Pedepsele dure, lipsite de umanitate, își făceau efectul: deținuții din lagăre deveneau supuși. Aceeași persoană a povestit pentru NPR că persoanele din lagăr erau obligate să cânte cântece de laudă pentru liderul Xi Jinping înainte de a avea voie să mănânce și să memoreze o listă cu 126 de minciuni despre religii.

Cu toate astea, acuzațiile de tratamente inumane nu se opresc aici: China ar fi încercat, prin ample programe, să reducă natalitatea din comunitatea Uighur prin implamantarea fără voia lor a unor dispozitive contraceptive, în timpul încarcerării, sau chiar realizarea neconsimțită a avorturilor. Femeile din minoritatea musulmană au suferit și alte forme de abuzuri. Unele dintre ele povestesc că au fost violate de către ofițeri, în timp ce altele susțin că ar fi fost umilite prin filmarea la dușuri sau fiind frecate cu pastă de chilli în părțile intime.

„Doi oameni s-au pierdut în această tragedie – copilul meu și cu mine”, a spus Gulzira Mogdyn, făcând referire la avortul pe care a fost forțată să îl facă de către autorități. Cu puțin timp înainte, femeia fusese reținută pentru că, la întoarcerea din Kazakhstan, aplicația WhatsApp a fost găsită pe telefonul ei, conform The Independent.

Dezvăluirile presei internaționale 

Pe lângă mărturiile supraviețuitorilor din lagăre, presa internațională a scos la iveală sistemul bine pus la punct pe care China l-a implementat pentru ținerea ”sub control” a populației etnice din nord-vestul țării. În noimebrie 2019, New York Times a publicat peste 400 de documente, furnizate de către un oficial din interiorul guvernului chinez. Acesta a menționat cotidianului că speră ca dezvăluirile făcute „i-ar împiedica pe liderii de partid, inclusiv pe domnul Xi, să scape de vinovăție pentru detențiile în masă”.

Unul dintre documentele publicate de New York Times consta într-un set de îndrumări pentru oficialii care trebuiau să răspundă la întrebările prietenilor și apropiaților deținuților. Aceștia erau învățați să spună că persoanele reținute și duse în lagăre nu au săvârșit nicio crimă, însă „gândirea lor a fost infectată de gânduri nesănătoase”. Principalul scop al conducerii de la Beijing era să transmită un mesaj separatiștilor din Regiunea autonomă Xinjiang, chiar și cei care păreau a fi prea în vârstă pentru a fi violenți nu puteai fi cruțați.

Opt zile mai târziu, pe 24 noiembrie 2019, Consorțiul internațional al jurnaliștilor de investigație (ICIJ) a publicat ”China Cables”, o investigație constând din șase documente, un „manual de operații” pentru conducerea taberelor și utilizarea detaliată a inteligenței artificiale pentru a urmării oamenii și a regla viața în interiorul lagărelor.

Folosirea inteligenței artificiale de către autorități a fost documentată recent și de Deutsche Welle, care susține că Beijingul ar urmări cu atenție fiecare familie musulmană dintr-o regiune. Mai mult decât atât, publicația a reușit să localizeze două dintre cele patru centre de reeducare menționate pe lista, publicată parțial.

China: „Oamenii din Xinjiang se bucură de o viață fericită”

Cu o lună înainte de dezvăluirile NYT și ICIJ, o filmare realizată cu drona făcea înconjurul internetului. Filmările postate anonim pe YouTube par să arate sute de prizonieri din Xinjiang legați la mâini și la ochi.

Pe fondul tensiunilor dintre Statele Unite ale Americii și China, reprezentanții diplomatici ai statului asiatic au încercat să adreseze – încă odată – acuzațiile comunității internaționale cu privire la condițiile de viață ale comunității Uighur. Versiunea promovată de autorități anul trecut, când au afirmat că imaginile nu reprezintă nimic mai mult decât transferul uzual al unor deținuți, a fost repetată recent și de ambasadorul Chinei în Regatul Unit al Marii Britanii. Totuși, interviul oferit de Liu Xiaoming jurnalistului BBC Andrew Marr a stârnit furie.

Întrebat despre imaginile publicate anul trecut, diplomatul a susținut: „Nu există un astfel de lagăr de concentrare în Xinjiang (…) Oamenii din Xinjiang se bucură de o viață fericită. China se opune puternic oricărei forme de tortură, persecuție și discriminăre a persoanelor din orice grup etnic”.

Afirmațiile lui Xiaoming nu puteau fi mai neinspirate, mai ales că autoritățile au recunoscut că centrele de reeducare există – ce-i drept, după ce au încercat să nege existența acestora.