Ce caută partidele și politicienii din România pe Twitter, o platformă nepopulată de români?

Platforma de socializare Twitter primește din ce în ce mai multă atenție, dat fiind situația relativ tensionată pe care o creează Elon Musk, în ceea ce privește achiziționarea marii rețele de socializare. Problema aceasta a fost deja analizată de Mediastandard. Totuși, deoarece Twitter nu este faimoasă în România, cel puțin dacă se compară cu alternativele precum Facebook, Instagram sau Snapchat, rareori ajunge să fie în atenția jurnaliștilor.

Iar, deși Twitter nu pare să reprezinte o variantă de luat în calcul pentru cetățenii români, ceea ce este interesant este faptul că decidenții politici, instituțiile publice și oamenii renumiți comunică folosind platforma. În cadrul acestui articol, voi analiza cum și de ce figurile publice și autoritățile apelează la Twitter, în contextul în care grupul lor țintă sau cei care ar trebui să fie grupul principal de țintă nu o fac.

Twitter, o poveste nereușită în România

Ivo Furman, doctor în sociologie la Universitatea din Londra și profesor la Universitatea Bilgi, analizează de ce cultura Twitter nu a prins în România, precum în alte state. Premiza cea mai importantă, pentru el, este aceea că Twitterul are tendința să devină populară în regiunile în care mediul politic este unul instabil. Dacă analizăm statele cu cei mai mulți utilizatori activi, conform Statistia, în ordine descrescătoare, arată astfel: SUA, Japonia, India, Brazilia, Indonezia, Marea Britanie, Turcia, Arabia Saudită, Mexic, Tailanda. În afară de Japonia, Regatul Unit și Statele Unite – deși în cazul ultimeia, societatea este polarizată și divergentă – se poate spune că teoria sociologului de orgine turcă pare să fie confirmată.

Twitterul s-a dezvoltat, în mod tradițional, drept o platformă care nu implică neapărat crearea unei imagini personale favorabile, ci dimpotriva, ca locul în care oamenii discută diverse subiecte, fiind un loc în care sunt susținute dialoguri. Așadar, devine un refugiu pentru persoanele care au diverse opinii despre politică, rezultându-se într-o platformă agreată de cetățenii statelor instabile.

România, deși prezintă multe probleme la nivel politic, apartenența la Uniunea Europeană și creșterea constantă și aproape neîntreruptă a economiei a stabilizat mediul politic. Descrierea lui Ivo Furman este reprezentativă: „sistemele politice sunt disfuncționale, dar relativ stabile”. Cel puțin, nu este într-o situație degradată în care, toate sursele de știri sau majoritatea sunt controlate și cenzurate de o autoritate centrală, fiind nevoiți să se retragă cei nemulțumiți într-o platformă precum Twitter, platformă care este orientată spre dialoguri și propagarea propriilor convingeri, nu postarea bunăstării personale sau selfie-urilor drăguțe.

Atunci, ce caută ei pe twitter?

În continuare, voi analiza ce activități prezintă fiecare partid parlamentar, președinții acestora și cele mai importante instituții de stat pe twitter. Mai exact, voi analiza în ordinea care urmează: Partidul Social Democrat, Marcel Ciolacu, Partidul Național Liberal, Nicolae Ciucă, Florin Cîțu, Uniunea Salvați România, Cătălin Drulă, Alianța pentru Unirea Românilor, George Simion și președintele Klaus Iohannis.

Partidul Social Democrat – Marcel Ciolacu

Partidul Social Democrat, cea mai importantă organizație politică din România, în sens de locuri în Parlament, și-a înființat contul de Twitter în 2012. Ultima dată când a postat ceva în afară de mulțumirile adresate altor organizații social-democrate din Europa sau liderii acestora a fost în noiembrie 2020, când a publicat programul de guvernare pe 2021-2024. Tweetul a obținut două aprecieri, din care una provenită de la un membru PSD care este Secretar Executiv PSD Sector 3 și Consilier General al Mun. București.

Înainte de asta, partidul posta pe pagina de Twitter, cam o dată pe o lună, câte un anunț despre Marcel Ciolacu participând la diferite emisiuni. Însă, după planul de guvernare, pentru aproape un an, a postat doar de 6 ori, dintre care 5 tweeturi reprezentau mulțumiri adresate altor partide de stânga din Europa, iar unul fiind un simplu retweet, asemănător cu funcția share al Facebookului. Începând cu anul 2022, singura activitate pare să fi devenit distribuirea prin retweet a postărilor „șefului”, Marcel Ciolacu.

Următoarea întrebare ar fi, atunci, ce caută Ciolacu pe Twitter?

Cu cine comunică, ce comunică? În contrast cu partidul, el și-a creat contul de Twitter în septembrie 2019, mult mai recent. Coincidență sau nu, în două luni de la înființarea contului pe platformă, a și devenit noul lider al PSD. Primul lucru care sare în ochi este faptul că postările sunt exclusiv în engleză. Al doilea lucru este conținutul constant, toate tweet-urile sunt despre activitățile acestuia care are legătura cu oficiali străini sau alte state. Din când în când, promovează prin retweet-uri și postările liderului Grupului Socialiștilor și Democraților din Parlamentul European.

Nu ar fi o concluzie ciudată sau neproporțională dacă am spune că publicul țintă al lui Cioclacu pe Twitter nu sunt românii, iar mai mult de atât, că obiectivul acestuia este să-și creeze o imagine favorabilă în cadrul grupului politic al Parlamentului European.

Totuși, rămâne sub semnul întrebării dacă îi reușeste această tactică. 700 de followeri este un număr modest.

Partidul Național Liberal – Nicolae Ciucă; Florin Cîțu

Există 3 conturi cu numele PNL pe Twitter. Totuși, pe pagina web a grupării politice, nu figurează decât conturile de Facebook, YouTube și Instagram. Însă, dacă analizăm cele 3 conturi, putem observa ca cel cu username-ul @PNL_Ro a fost creat în 2010, până în 2016 fiind foarte activ. Aproape zilnic, se raporta de multiple ori cuvintele spuse de membrii PNL. Postările sunt în română, fiind dovada că ținta erau românii de pe platformă. Deși are peste 2000 followeri, interacțiunile altora cu tweet-uriel paginii sunt minime: multe postări nu au nici like-uri, nici comentarii. Probabil faptul că nu producea niciun efect, că nu atrăgea atenția utilizatorilor, a condus la eliminarea de facto a contului și inactivitate.

Noul lider al PNL, prim-ministrul Nicolae Ciucă, are contul deschis – în contrast cu omologul său de la PSD – din 2015, dinaintea începerii activității politice, dar din perioada în care a devenit Șef al Statului Major. Are peste 8000 de followeri, ceea ce este o surpriză. Precum Ciolacu, majoritatea postărilor sunt în engleză, conținutul fiind în strânsă legătură cu activitățile sale ce țin de relații externe. Însă, din când în când, postează și în română, activități ce țin de interne. Cât timp a fost ministru al Apărării, scria exclusiv despre lucrurile ce țin de componenta militară, în română.

Pe Florin Cîțu, deși este treptat exclus de colegii săi din PNL, nu l-am putea ignora, luând în considerare statutul său de președinte al Senatului. Acesta, bucurându-se de peste 5000 de followeri, și-a înființat contul în 2011. Pe lângă diseminarea activității sale cu oficiali sau state străine, precum colegii săi politicieni, mai postează din când în când analiza sa față de economie, toate în engleză. Obiectivul și ținta sunt utilizatorii străini, dar ce diferă față de Ciolacu sau Ciucă este faptul că își mai publică propriile gânduri.

Uniunea Salvați România – Cătălin Drulă

USR-ul, în contrast cu celelalte partide, publică aceleași conținuturi ca pe pagina de Facebook în limba română. Din când în când, mai dă retweet la ceea ce scrie Drulă, liderul interimar al USR.

Cătălin Drulă, din nou, scrie majoritar în română și pare să scrie raportul lui ca pe orice alt canal de socializare. Are și interacțiuni suficiente pe postări, ceea ce dovedește că o parte considerabilă din utilizatorii români de Twitter fac parte din electoratul USR.

Alianța pentru Unirea Românilor – George Simion

AUR nu are un cont de twitter, ceea ce nu este de mirare, având în vedere că mesajul său politic este de natură internă și suveranistă.

Pe de altă parte, Simion, liderul partidului, nu doar că are cont, dar șii scrie în engleză. Din 2010 este activ, iar postările erau frecvente și dinainte de a deveni deputat. Se poate observa că tratează des lucruri legate de reîntregirea națiunilor.

Fie că e vorba de Germania în anii 90, fie că e vorba de îndemnul pentru cele două Coree să se unifice, pare că este un susținător vehement al unificării.

Președintele României, Klaus Iohannis

Creându-și contul cu puțin timp înainte de a deveni Președinte, în 2014, are un număr de 240 de mii de followeri, ceea ce este de necomparat cu orice figură analizată până acum.

Totuși, nici acesta nu se abate de la regula ce pare deja stabilită: pe Twitter se publică doar postări ce au legătură cu activitățile de natură externă. Nu este nimic de notat sau extraordinar, diferit aici, față de Ciolacu sau Cîțu.

Concluzia este destul de evidentă. Decidenții și partidele, de cele mai multe ori, folosesc platforma țintind utilizatorii străini pentru a explica ce activități fac indivizii sau gruparea respectivă, încercând să-și sporească popularitatea în rândul străinilor sau poate chiar colegii lor de la instituții străine.

În continuare, Twitter nu este o platformă fezabilă de a transmite mesajele românilor, iar aceștia par conștienți de această realitate.