Ascensiuna extremei drepte și a mass-mediei radicale în Europa. Teme și abordări recurente

În contextul viitoarelor alegeri pentru Parlamentul European, Comisia Europeană a publicat luna trecută Planul său de Acțiune împotriva dezinformării, menit să protejeze „sistemele democratice și dezbaterile publice” ale UE. Ca urmare a deciziei Consiliului European din 2015 de a „răspunde campaniilor de dezinformare ale Rusiei în curs de desfășurare” și a Cadrului Comun privind combaterea amenințărilor hibride, Planul de Acțiune vizează agenții străini suspectați de implementarea strategiilor de dezinformare. Cu toate acestea, o analiză empirică atentă a multora dintre așa-numitele „știri false” dezvăluie un aspect interesant: anume că dezinformarea reprezintă doar un aspect destul de minor al unei evoluții mult mai cuprinzătoare – ascensiunea dreptei radicale europene și a mediei afiliate acesteia.

În primul rând, chiar dacă este clar că oficialii UE sunt alarmați, efectul  în sine al „dezinformării” asupra opțiunilor de vot rămâne un subiect ce trebuie cercetat în profunzime: studiile existente se concentrează în principal pe Statele Unite și nu sunt încă concludente. În plus, site-urile de știri false, cel puțin în Europa, au o acoperire mult mai mică. Astfel, afirmațiile recente ale oficialilor europeni care spun că „Europa este atacată” și că rezultatul referendumului pentru Brexit a fost produs de „știrile falsificate” rămân încă la nivelul de speculații, iar ele nu fac decât să revitalizeze o retorică specifică Războiului Rece în loc să explice evoluțiile politice complicate din ultimii ani, mai exact ascensiunea extremei drepte și a mass-mediei radicale.

Cea mai mare problemă cu Planul de Acțiune al UE, constă în concentrarea sa excesivă asupra dezinformării, definită ca „informații false sau înșelătoare care sunt create, prezentate și diseminate pentru câștiguri economice sau pentru a înșela în mod intenționat publicul și care pot provoca daune publice”. Această definiție este mult prea restrânsă și exclude cele mai interesante cazuri de propagandă politică ale dreptei radicale, iar atunci când ea este aplicată în mod incorect, rscă să devină prea politizată.

Desigur, au existat cazuri multiple de dezinformare și știri false care au influențat puternic dezbaterile publice. Publicațiile recente ale unor site-uri radicale care susțin că Pactul ONU privind migrația este obligatoriu din punct de vedere juridic, sunt un exemplu în acest sens. Dar, în timp ce publicații media precum Epoch Times și Journalistenwatch în Germania sau Il Primato Nazionale din Italia au fost incluse pe lista neagră și catalogați drept producători de știri „neserioase” sau „false”, „pseudo-jurnalism” etc., principala problemă cu astfel de site-uri nu este atât de mult legată de inexactitatea informațiilor furnizate, ci de o prejudecată extremă față de dreapta radicală și problemele sale fundamentale. Spre exemplu, atunci când știri, media aparținând dreptei radicale citează de cele mai multe ori sursele. Majoritatea articolelor de pe site-uri precum Epoch Times sunt preluate de la Agenția de Presă Germană (DPA).

Cu toate acestea, media aparținând dreptei radicale preia de cele mai multe ori știri locale cu iz senzaționalist, pe care le amplifică. Spre exemplu, publicația germană Journalistenwatch colectează infracțiunile zilei pe care le prezintă adesea într-o lumină exagerată. Sprijirea pe presa locală permite mediei radicale să găsească știri care nu își găsesc locul cel mai adesea în media mainstream națională. Știrile, mai ales atunci când acestea se referă la infracțiunile comise de migranți, servesc în mod clar agendei politice a mass-mediei radicale și a partidelor populiste radicale. Acestea primesc o acoperire disproporționat de mare pe paginile lor web. În plus, ele sunt adesea redate în limbaj scandalos, cu încărcătură emoțională, diferită de cea găsită în sursa originală. Rețeta aceasta este aplicată aproape universal de publicațiile și media care sprijină dreapta radicală europeană.

Nu în ultimul rând, media radicală colaborează intensiv. Unele publicații preiau materiale de la altele și le diseminează. În ceea ce privește subiectul știrilor și sursele acestora, există și importante diferențe între publicațiile radicale de dreapta chiar în interiorul aceluiași stat. Spre exemplu, Epoch Times în Germania, acoperă o gamă mai largă de subiecte (inclusiv o critică la adresa politicilor guvernului de la Beijing), comparativ cu publicații precum Politically Incorrect News sau Journalistenwatch care sunt explicit pro Alternativa pentru Germania, partidul politic de extremă dreapta care a reușit să intre în parlamentul Germaniei, în 2017. Acestea din urmă acoperă mai mult subiecte legate de migrație și infracțiuni comise de migranți.

În concluzie, media de extremă dreapta (sau dreapta radicală) nu se definește atât prin distribuirea de știri false, ci mai degrabă prin faptul că aceasta se concentrează excesiv, cu câteva excepții, asupra unor subiecte înguste, alimentând totodată prejudecăți și stârnind emoții puternice în rândul populației. Acest lucru este important pentru că indică ascensiuna dreptei radicale și a mediei afiliate ei, ca o mișcare politică transnațională și bine organizată. Trebuie să fim conștienți de faptul că țara noastră nu este ferită de aceste tendințe europene. De obicei aceste tendințe au o rată de difuzie mai lentă sau mai accelerată, iar înțelegerea timpurie a acestor fenomene ne poate oferi un prim indiciu în rezolvarea lor.