Aplicațiile de supraveghere a examenelor online pot da rateuri

Dacă am rezolvat cât de cât cu predarea de cursuri online, la examene situația este un pic mai delicată. Oricât ar dori profesorii, nu se pot baza pe buna credință a elevilor și studenților, atunci când aceștia au de susținut teste și examene. Chiar și undeva acolo în spatele privirii inocente a celui testat, există intenția de a „copia”, de a se inspira din materialele scrise din jur sau de pe Internet.

Și atunci cum poți fi sigur că elevii sau studenții respectivi respectă regulile, ca să primească note pe merit?

Programul polițist

Un program de supraveghere la examenul online blochează desktop-ul studentului, astfel încât acesta să nu poată schimba tab-urile browser-ului, ca să caute pe Google, de exemplu. Software-ul folosește inteligență artificială (AI) pentru a observa, printre altele, mișcările capului și pentru a judeca dacă persoana se uită în altă parte decât la ecran.

Wired.com povestește despre un caz în care software-ul specializat a dat alarme false, în cazul unei studente:

„Capul lui Haley declanșa alarme. «Mi-a oprit testul și a apărut o alertă pe ecran spunând că nu mai poate să-mi vadă fața». Neliniștită, ea a început să se uite mai fix la ecran.”

Cu toate acestea, Haley nu făcea altceva decât să se relaxeze mișcându-și uneori capul, ceea ce programul de supraveghere a considerat că este o tentativă de fraudare a examenului. Haley a terminat examenul și a obținut o notă bună.

Acest tip de supraveghere există de peste un deceniu și a fost folosită mai ales pentru educație la distanță sau teste de acreditare corporatiste. Problema apare când aceste programe sunt folosite la elevi de vârste mici și la studenți neobișnuiți cu asemenea practici. Pe măsură ce pandemia se prelungește, tinerii vor crede că această stare de supraveghere continuă este noua normalitate, ceea ce le poate deregla sistemul de valori și opiniile despre rolul școlii.

O soluție ar fi ca examenele să nu mai constea în teste grilă sau în reproducerea unor noțiuni învățate pe dinafară. În schimb, ele pot fi lucrări bazate tocmai pe cercetare online, în așa fel încât elevii și studenții să caute și să folosească resurse de diferite tipuri. Dar acest tip de examen este mai greu de evaluat și poate avea un grad de subiectivitate mare.

Omul din spatele mașinii

În cazul de mai sus, este vorba despre un program bazat pe inteligență artificială. O altă versiune se bazează pe supraveghetori umani. Problema este că, deși aceștia îi văd pe elevi sau studenți și le cunosc o parte din identitate, invers nu se întâmplă această comunicare. Mai mult, acești supraveghetori pot fi subiectivi sau pot avea „un pic prea multă umanitate”, cum a fost cazul unuia evocat de Slate.com, care i se adresa tinerei examinate cu „drăguță”.

Unele programe înregistrează ecranele elevilor și-i împiedică să deschidă anumite aplicații, cum ar fi un browser web sau să capteze ecranele testelor. Un alt software urmărește de fapt studenții. ProctorU folosește supraveghetori live, în timp ce Proctorio înregistrează clipuri ale studenților și apoi folosește AI pentru a le analiza și a determina dacă elevii fac ceva „suspect”.

Unii studenți au descoperit prejudecățile algoritmilor care scanează videoclipurile studenților: studenții cu ten mai întunecat raportează că unele aplicații le cer să-și îmbunătățească iluminarea, iar un student a spus că software-ul a semnalat mișcările involuntare ale gurii.

Dintr-un studiu publicat în 2018, reiese că sunt substanțiale îngrijorări legate de integritatea academică în timpul susținerii testelor online. Autorii au analizat distribuția de note la 29 de cursuri și instructori, într-un campus universitar, înainte și după ce supravegherea video a fost disponibilă. Ei au descoperit că punctajele medii au fost semnificativ reduse după adoptarea software-ului de control, sugerând că integritatea academică este compromisă atunci când examenele online sunt nesupravegheate.

Probleme mondiale, soluții românești

Chiar și Ministerul Educației recunoaște că este greu să supraveghezi testele și examenele online. În ghidul școlar pentru clasele primare, apare la recomandări:

„Evitarea, în evaluarea online, a situațiilor prin care să se controleze «corectudinea» modului de susținere a evaluării; acestea pot fi înlocuite cu strategii alternave: proiectarea evaluărilor care permit accesul la «cărți deschise», surse de informare etc. în mod deliberat; prezentări ale unor proiecte etc.”

La Contributors.ro, Manuela Petrescu se întreabă: cum se poate demonstra că cel care dă examenul este cel care a fost înscris (nu s-a substituit altcineva în locul lui), că mama /tata /colegul nu îi șoptește, că altă persoană nu se conectează pentru a da examenul în locul lui?

„O soluție ar fi examinarea individuală a fiecărui elev, dar, pentru a evita părerile subiective, este nevoie de doi profesori. Soluția ar fi extrem de eficientă în detectarea încercărilor de fraudare și pentru a obținere note corecte, dar are două deficiențe majore: numărul mare de profesori care ar trebui să evalueze și factorul uman: oboseala. Nu e sigur că profesorul va putea fi la fel de atent la ora 8 dimineața și la ora 7 seara.”

Din moment ce nu există o procedură la nivel național, unele metode ale profesorilor de a verifica dacă elevii/studenții nu copiază au stârnit hazul sau au fost contestate. De exemplu, un clip în care apare discuţia dintre o profesoară şi un student pe o platformă de învăţare online a ajuns pe grupuri de Facebook. Profesoara îi spune studentului că trebuie să-şi pună telefonul în zona coatelor, în spate, pentru ca ea să aibă a doua camera îndreptată spre mâinile studentului.

În timpul conversației, profesoara a tot insistat că face asta pentru că pornește de la premisa că toți studenții copiază.

În alte părți, nu s-a apelat la tehnologie pentru supravegherea examenelor. De exemplu, Universitatea Tehnică din Cluj-Napoca îi pune pe studenți să promită în scris că nu copiază la examene – studenții trebuie să depună o așa-numită declarație de onestitate, informează EuropaFM.

În contextul prelucrării datelor personale, Avocatoo face unele precizări:

• Introducerea unui sistem de monitorizare remote a examenelor online constituie o modalitate de prelucrare a datelor personale, indiferent de tehnologia folosită și toate aceste măsuri trebuie să respecte GDPR. În cazul supravegherii prin video, este important să nu încalci dreptul la intimitate al persoanelor filmate, în special prin respectarea dreptului la imagine al celorlalți din cameră.
• Școlile pot prelucra date, inclusiv date cu caracter special, legate de profesori, elevi/studenți (inclusiv minori) și părinți, ca parte din atribuțiile instituției și nu este necesar acordul deținătorilor de date pentru prelucrarea acestora, nici măcar în contextul învățământului la distanță implementat în urma suspendării cursurilor în școli;
• Școlile sunt obligate să asigure transparența procesării datelor prin informarea persoanelor vizate (elevi, studenți, părinți, profesori) într-un limbaj ușor accesibil de către minori.

Nu există reguli generalizate, așa că instituțiile își pot impune propriul regulament în materie de examinare online. Universitățile se pot adapta mai ușor, pe baza autonomiei universitare. Dincolo de orice metodă de supraveghere însă, probabil că trebuie să avem încredere unii în alții, mai mult decât o făceam înainte de pandemie.

Foto: Pxhere, CC0, via Wikimedia Commons