A fi sau a nu fi dezbatere. Ce ar trebui să înțelegem din lipsa unei confruntări directe dintre Iohannis și Dăncilă
Despre refuzul lui Klaus Iohannis de a avea o dezbatere electorală cu Viorica Dăncilă s-a vorbit mult. Decizia președintelui a fost aspru criticată de politologi, jurnaliști, analiști, chiar și de politicienii din tabăra adversă care au transformat toată această poveste într-un avantaj, însă, de data aceasta pe bună dreptate.
Chiar dacă, din punct de vedere strategic Kluaus Iohannis pleacă din start de pe o poziție superioară, aceea de președinte în funcție, acest lucru nu îl scutește pe candidatul PNL de a respecta anumite principii ale alegerilor.
Însă, în momentul în care refuzi o dezbatere, refuzi practic un dialog cu oamenii, lăsând la o parte tensiunile dintre partide, alte aberații electorale sau jocuri de culise. Iar ceea ce frapează și mai tare este că acest răspuns vine din partea unui liberal și că se petrece într-o democrație din ce în ce mai șubredă. Răspunsul președintelui la invitația Vioricăi Dăncilă a fost acesta:
Nu poate exista însă nicio dezbatere cu un candidat al unui partid care a guvernat împotriva românilor trei ani de zile. Nu poate fi niciun schimb de idei cu reprezentanta unui PSD nereformat, care a călcat în picioare statul de drept, care a vrut ca România să deraieze de la parcursul său european doar pentru beneficiul unei clici de infractori. Vorbim de candidata unui partid care acum mimează democrația, după ce a sfidat sistematic valorile și principiile democratice, care i-a umilit pe români, care s-a făcut scut în fața corupților și penalilor în toți acești ani, explica președintele Kalus Iohannis, potrivit Digi 24.
Ca reacție la acest mesaj, Viorica Dăncilă a ținut să readucă aminte tuturor faptul că în timpul alegerilor prezidențiale din 2014, Klaus Iohannis primea un răspuns asemănător din partea premierului de la acea vreme, Victor Ponta, care nu a dorit să participe la o dezbatere electorală, decât în limitele și condițiile impuse de el.
Liberal sau iliberal? Aceasta e întrebarea!
Revenind la ce tocmai am spus mai sus, refuzul președintelui de a avea o dezbatere electorală cu Viorica Dăncilă calcă în picioare principiile liberale. Iar întrebarea care vine apoi semnalează o mare incertitudine: este sau nu este Klaus Iohannis un liberal convins așa cum se autoproclamă?
Răspunsul ni-l dă chiar John Stuart Mill, unul din părinții ideologiei liberale, care crede că dezbaterea este una dintre cele mai puternice elemente într-o democrație și care mai crede că este caracteristică de bază a liberalisumului, fiindcă prin dezbatere se pot separa ideile eronate, greșite de celelalte, iar oamenii pot învăța, pot judeca mai departe înainte de a lua decizii. Astfel, din punctul de vedere al lui Mill, un liberal autentic nu ar refuza vreodată o dezbatere.
Un liberal autentic nu ar compara dezbaterea doar cu un mod în care să te dai în spectacol în fața alegătorilor, un fel de ”panem et circenses”, ci ar da ocazia tuturor indivizilor din societate să fie conectați la ce se întâmplă și să ia cea mai bună decizie pentru viitorul lor. Pentru că dezbaterea democratică face o distincție clară între dușman și adversar în discuție. Contracandidatul nu este un inamic pe care trebuie să-l distrugi cu fiecare argument adus, ci este mai degrabă un adversar a cărei legitimitate a fost stabilită printr-un număr de voturi semnificativ.
Iar în ciuda tuturor discuțiilor legate pe acest subiect, legitimitatea Vioricăi Dăncilă stă, într-adevăr, în voturile care i-au fost date, de încrederea oamenilor în ea și în partid. În democrație este legitim ca fiecare cetățean să abiă preferințe politice diferite, unul față de celălalt. Din acest motiv există un pluralism al partidelor, pentru ca puterea să nu fie controlată de unul singur și ca toate, prin rotație, să ajungă măcar o dată la conducere. Apoi, este absolut normal ca fiecare dintre aceste partide să fie în tensiune, să existe argumente, contraargumente și reproșuri ale opoziției aduse puterii.
Fie că ne place sau nu, Viorica Dăncilă a ajuns la ”inimile unor români”, iar să spui că 2,7 milioane de oameni nu merită să te audă vorbind în cadrul unei dezbateri este o încălcare a drepturilor lor fundamentale, adică a Constituției României, care spune că fiecare cetățean are dreptul la liberă informare. Astfel, prin acest refuz, Iohanns îi refuză pe de-o parte pe cei care, din motive doar de ei știute, i-au acordat votul și încrederea lui Dăncilă, dar le răpește și șansa celor care sunt nehotărâți și care au dubii în ceea ce privește participarea sau nu la vot.
De ce ți-e frică, de aia nu scapi!
Un alt motiv pentru care Klaus Iohannis a refuzat dezbaterea este această teamă de asociere cu un personaj negativ, o ”persoana nongrata” și că din principii ce țin de moralitate acesta a preferat să își arunce declarații, ca într-un joc de ping-pong, prin intermediul presei.
Ceea ce nu știe, însă, nici Iohannis și se pare că nici consilierii săi, este că va rămâne în istorie fix prin asocierea aceasta, exact așa cum ne amintim și de Ion Iliescu că a refuzat o dezbatere cu contracandidatul său Vadim Tudor, în cadrul alegerilor prezidențiale din anii 2000. Atunci, invocând motive similare cu cele aduse în discuție de Klaus Iohannis, motive care erau justificabile, nu a existat o ultimă dezbatere de unu la unu în turul al doilea, tocmai din teama fostului președinte Iliescu de a se asocia cu Vadim Tudor.
Același lucru se va întâmpla și în acest caz, Iohannis rămânând în memoria colectivă alături de Iliescu, ca fiind cei doi președinți care au refuzat dezbaterile împotriva contracandidaților lor din turul al doilea Viorica Dăncilă și Vadim Tudor.
Este de înțeles, într-o oarecare măsură, de ce Iliescu a fugit de o dezbatere cu Vadim Tudor, acesta din urmă dând mereu semne de violență de limbaj sau folosind cuvinte mult prea colorate pentru o discuție serioasă cu președintele țării. Dar în cazul Vioricăi Dăncilă lucrurile nu stau chiar așa. Diferențele dintre cei doi sunt imense, însă, contextul este același.
Iar observațiile și comentariile cum că Viorica Dăncilă este așa cum este, iar faptul că votanții se ”aseamănă cu liderul lor politic”, nu fac decât să adâncească și mai mult unul dintre multele clivaje ale societății actuale, care nu face decât să separe și să dezbine creând două tipuri de tabere: ”pensionari/tineri” și ”intelectuali/needucați”.
Românii cer dezbatere
Întrebat de jurnaliști cum va afecta această decizie participarea la vot a românilor, președintele Klaus Iohannis a răspuns că acest lucru este foarte puțin probabil și că românii vor „participa în număr mare” la alegeri. Însă, se pare că și de această dată președintele se înșeală.
Pe internet circulă deja o petiție prin care societatea civilă îi cere președintelui României să participe la dezbatere.
Vrem ca alegerea președintelui României să nu aibă loc în absența unei dezbateri cu noi, tinerii.
Suntem considerați viitorul țării, iar acest lucru ne îndreptățește să-i auzim pe cei doi candidați rămași în cursă prezentând și argumentând fără regie sau texte citite de pe hârtie, potrivit Declic.ro.
Petiția de față reia solicitarea trimisă înainte de turul I de către organizațiile: Funky Citizens împreună cu Declic, Forum Apulum, Consiliul Național al Elevilor, Asociația Română de Dezbateri, Oratorie și Retorică și Consiliul Tineretului din România.
Rămâne, însă, de văzut dacă președintele va ține cont de cererile oamenilor și dacă se va hotărî, într-un final să participe la dezbatere pentru ca alegerile să decurgă conform principiilor democratice și liberale pe care a menționat în nenumărate rânduri că le respectă.
Articole asemănătoare
AUR promite să crească salariul minim la 5000 de lei. Cine ar câștiga dacă s-ar bate partidul lui Simion cu cifrele?
Moartea reginei Elisabeta a II-a stârnește un val de dezinformare: de la autografele lui Ronaldo la schimbările climatice
Pastila de (DEZ)INFORMARE: Buletinele cu cip, folosite în controlul populației?
Știrea despre săptămâna de lucru de patru zile a Finlandei e falsă. Informația a ajuns și în presa din România
Ce sunt procesele SLAPP, folosite împotriva jurnaliștilor, și cum a ”diluat” Consiliul UE legislația anti-SLAPP