De ce este publicul atras de știrile despre mistere

Misterele reprezintă o categorie aparte a seznaționalului, una care angrenează fascinația umană pentru necunoscut, pentru ceea ce transcende vizibilul și recognoscibilul. Ele permit oamenilor să își dezvolte speranțe și frici, să construiască un univers imaginar în care orice este posibil, dincolo de preceptele rațiunii. Calitățile fantastice atribuite lucrurilor pe care nu le înțelegem nu au efecte negative câtă vreme ele rămân la stadiul de fantasmă, însă există, in epoca internetului, publicații sau persoane influente care fructifică acest fenomen al atracției necunoscutului pentru a obține accesări. Acestea se folosesc uneori de informații cel puțin îndoielnice pentru a-și atinge scopul, ceea ce poate duce la dezinformarea celor mai creduli.

Oricum, există și mistere care nu derivă din supranatural, ci din întâplări plauzibile, a căror explicație este una complexă, precum cărțile de ficțiune despre crime misterioase. Într-un articol publicat pe site-ul The Guardian este precizat faptul că acesta a fost cel mai bine vândut gen de literatură în Regatul Unit, în anul 2017, ceea ce relevă pasiunea oamenilor pentru enigme.

De ce este atât de speculat subiectul?

Misterele reprezintă, fără niciun dubiu, o temă cu adevărat ofertantă pentru orice creator de conținut, întrucât o întrebare cu răspunsuri multiple și vagi are inclusă în sine și posibilitatea de a crea o poveste greu de verificat. O astfel de poveste, bazată pe surse incerte și o interpretare neobișnuită care satisface dorința oamenilor de a ști ,,secretele lumii” se va bucura de mai multe accesări decât o interpretare realistă și anostă a faptelor. Până la urmă, societăți întregi au fost clădite pe baza miturilor și poveștilor fabuloase, deci faptul că oamenii își doresc ca fantasticul să existe în viața lor nu este ceva ieșit din comun.

Poate cel mai bun exemplu de entitate media care speculează acest domeniu vast al misterelor îl reprezintă canalul de televiziune History Channel, care, din anul 2010, difuzează serialul numit Extratereștrii antici. Scopul acestui serial este de a demonstra existența unor civilizații extraterestre care au ajuns pe Pământ cu mii de ani în urmă, influențând imagistica, artele și tehnologia vremii. Serialul își propune să ofere ca răspuns pentru orice întrebări legate de Antichitate și preistorie ideea că extratereștrii au intervenit în cursul evenimentelor.

Luând în calcul cât de mult timp a trecut de atunci și cât de puține izvoare istorice s-au păstrat, este de așteptat să existe numeroase întrebări al căror răspuns nu a fost încă descoperit. Dar, lăsând deoparte această perspectivă, multe dintre întrebările la care răspunde serialul și-au găsit deja răspunsuri, însă mult mai puțin senzaționale. Spre exemplu, picturile rupestre pe care serialul le interpretează ca fiind reprezentări ale costumelor de astronaut pot fi explicate printr-un fenomen psihologic numit pareidolia, care îi face pe oameni să observe tipare cunoscute în stimuli întâmplători. Altfel spus, aceia nu sunt astronauți, ci doar desene neîndemânatice care seamănă cu imaginea unui astronaut din ziua de azi.

Totuși, probabil că o emisiune care ar explica lucrurile într-o asemenea manieră monotonă nu ar atrage un public larg, pentru că nu le-ar permite oamenilor să își imagineze diferite povești despre cum arată extratereștrii și felul lor de a fi, de ce ne-au vizitat și, mai ales, de ce au plecat.

Cum abordează presa din România misterele

Există două mari abordări privitoare la acest domeniu: cea orientată către informare și cea orientată către extinderea în câmpul comercial. Important este însă faptul că, în presă, ele se întrepătrund de cele mai multe ori, plasându-se undeva în acest spectru, și nu la una dintre cele două extreme.

Un exemplu potrivit pentru a înțelege cum funcționează împreună scopul informativ și cel comercial îl reprezintă articolul publicat de Digi24 în care cititorii sunt anunțați că nava SS Cotopaxi, dispărută în urmă cu aproape 100 de ani în Triunghiul Bermudelor, a fost găsită în apropierea coastelor Floridei, fiind apoi aduse argumente de ordin științific care susțin că nava este, într-adevăr, celebra epavă. Totuși, imaginea reprezentativă a articolului este una înșelătoare, fiind preluată din filmul SF ,,Întâlnire de gradul III”, regizat de Steven Spielberg, în 1977. În imagine, nava apare în mijlocul unui deșert, ceea ce nu este în conformitate cu realitatea, atrăgând atenția prin contradicția situației și, în mod sigur, având scopul de a-i determina pe oameni să acceseze articolul.

Totuși, dacă abordarea celor de la Digi24 poate fi justificată și nu depășește limitele eticii jurnalistice, publicațiile de tip tabloid abuzează de presupusele mistere pentru a crește numărul de accesări. Evenimentul zilei, de pildă, a publicat, din data de 27 ianuarie până la data de 29 ianuarie patru articole în al căror titlu este prezent termenul ,,mister” sau derivate ale acestuia. În aceeași perioadă, Cancan.ro a publicat două astfel de articole.

Pericolele create de falsele mistere

Faptul că sunt propuse mai multe răspunsuri pentru o singură întrebare este benefic dezvoltării în domeniul cunoașterii, întrucât adevărata cunoaștere admite posibilitatea de a fi contrazisă, iar un cumul de răspunsuri ar putea contribui la formarea unei perspective complete. Totuși, răspunsurile trebuie să fie, la rândul lor, formulate cu un anumit grad de modestitate științifică. Astfel, este evitat pericolul de a pretinde că adevărul se află în teoriile unei singure entități.

În caz contrar, dacă cel ce răspunde la întrebare nu își asumă un eventual răspuns greșit, există pericolul de a induce publicul în eroare. Determinându-i pe oameni să creadă că știu adevărul, chiar dacă el nu a fost demonstrat, îi face vulnerabili, deoarece vor tinde să evalueze situațiile în funcție de cunoștințele pe care le dețin. Falsa cunoaștere este mai periculoasă decât lipsa cunoașterii, pentru că aceasta din urmă implică un anumit grad de circumspecție.