Unul dintre jurnaliștii ucraineni răpiți a fost eliberat după 8 zile de la dispariție

După opt zile de la dispariția sa subită, în timp ce ar fi trebuit să se întâlnească cu un cunoscut, jurnalistul Oleh Baturin a fost eliberat. Acesta nu a identificat răpitorii, însă a povestit momentele prin care a trecut de pe 12 martie.

Într-un mesaj publicat pe contul de Facebook al surorii sale, Baturin povestește că a fost prins la ora 17:00. Timp de mai multe zile, a stat fără mâncare, cu foarte puțină apă, iar accesul la igienă și haine curate i-a fost negat. A fost umilit și amenințat cu moartea.

Jurnalistul crede că cei care l-au răpit, cărora nu le-a văzut fața întrucât a fost obligat să stea constant cu capil în jos, aveau un scop precis: să inspire teamă. Sentimentul general al lui Oleh Baturin era că atacatorii săi au încercat să transmită un mesaj tuturor jurnaliștilor ucraineni, că sunt vizați.

CITIȚI ȘI: OCUPANȚII RUȘI AR FI RĂPIT UN JURNALIST UCRAINEAN

Deși nu a menționat identitatea răpitorilor, se crede că este vorba despre soldați ruși. Pe 12 martie, Baturin a primit un telefon de la un cunoscut, acesta cerându-i să se întâlnească într-o localitate învecinată, la o benzinărie. La 16:50, după 20 de minute de când jurnalistul ar fi plecat de acasă, chat-urile locale vorbeau despre un grup de soldați ruși aflați în apropierea aceleiași benzinării.

Cazul lui Oleh Baturin, un jurnalist local, nu este singular. Viktoria Roshchina, jurnalist la postul independent de televiziune ucrainean Hromadske, ar fi dispărut tot pe 12 martie din orașul Berdeansk, ocupat de ruși. Pe 16 martie, instituția media unde lucra a raportat faptul că Roshchina ar fi fost reținută de serviciul rus de securitate FSB. De atunci, nu se știe nimic despre situația jurnalistei.

Citiți mai jos mesajul integral publicat de Oleh Baturin pe contul de Facebook al surorii sale: 

„Fratele meu Oleh Baturin a spus:

Am slabit mult. Sunt foarte murdar. Obosit.

Pe 12 martie, la ora 17, am fost prins la autogara Kakhovka. Lovit. Umilit. M-au amenințat. Au spus că vor să ucidă.

Aproape opt zile. 187 de ore de captivitate. Practic fără mâncare. Unele zile aproape fără apă. Fără săpun, fără haine de schimb. Nu înțeleg unde sunt. Dar ei știau clar de ce. Au vrut să spargă, să calce în picioare. Să arate ce se va întâmpla cu fiecare jurnalist: va fi zdrobit. Va fi ucis.

Am avut ocazia să plec în străinătate sau într-un oraș mare. Dar cu viața mea am vrut să demonstrez că poți trăi într-un oraș mic și să încerci să-l faci mai bun cu toate acțiunile tale. Da, Kakhovka nu este un oraș ideal, dar este orașul meu natal. Îl iubesc foarte mult. Aici trăiesc prietenii mei care îmi împărtășesc valorile, aici locuiesc rudele mele, aici sunt mulți oameni de care sunt mândru. Inima mea este cu el pentru totdeauna.

De asemenea, iubesc regiunea mea natală Herson. Toată viața am încercat să fiu sincer, obiectiv și să spun altora despre pământul meu drag, să descopăr, să prind, să mă îndrăgostesc. Comunitățile Mylovy și Novoraisk, Gornostaivka și Novooleksandrivka îmi sunt dragi. Sunt mândru că soarta m-a adus împreună cu tine. Dar regiunea Herson este și copilăria mea, micuța Ivanivka, preferatele mele Shchaslyvtseve și Zmiivka, Stanislav și Nova Kakhovka, Skadovsk și Vesele, Gola Prystan și Chaplynka. Nu le enumăr pe toate. Vă iubesc foarte mult, vă admir și cred că un viitor bun vă așteaptă pe toți.

Aproape 8 zile am stat cu capul înclinat sau acoperit. Le era frică să le văd fețele. Dar nu mi-e frică să-i arăt surorii mele”.