Teorie alambicată à la Sputnik: România, pusă între SUA și ”eșecul” UE, trebuie să renunțe la acordul ONU EXCLUSIV

Mediastandard.ro a mai vorbit în trecut despre cum s-a poziționat presa românească privind Pactul ONU pentru o migrație sigură. Reacțiile din online veneau la scurt timp de la anunțul făcut de Guvernul României, conform căruia țara noastră avea să adere la această înțelegere. Ce a urmat nu e greu de imaginat: din motive mai mult sau mai puțin evidente, câteva publicații (cu ceva mai mulți cititori) au întors o știre pozitivă – România adoptând o cale diplomatică, întărirea relațiilor cu țările partenere și cu ONU și așa mai departe – într-un sentiment general de panică.

Scriam și atunci că tacticile adoptate de aceste câteva publicații sunt asemănătoare cu discursul puterii din Ungaria în 2015 – care a pornit o adevărată campanie împotriva acordării ajutoarelor pentru refugiații sirieni -, ori cu discursul opoziției naționaliste din țările vestice.

Sputnik reușește – ca întotdeauna! – imposibilul. Printr-o teorie alambicată, pe care Mediastandard o să vi-o prezinte mai jos, ajunge la aceeași concluzie ca surorile sale ceva mai simpliste, de care tocmai am amintit. Numai că nu folosește ”teroare” și ”alarmă”, ci mizează pe frângerea relațiilor cu ”unul dintre centrele de putere de unde Bucureștiul și-a luat comenzile în ultimii ani”.

Premisa

Pentru început, trebuie să stabilim niște aspecte. De exemplu, cine consideră Sputnik că dă României comenzi. Un răspuns destul de ușor de anticipat: SUA sau UE.

Cum era anunțat încă de acum două săptămâni, Statele Unite in în calcul neaderarea la acord. De ce? Donald Trump a mizat, atât în timpul alegerilor electorale, cât și în prima parte a mandatului său, pe o politică strictă împotriva imigranților. Celebrul zid de la granița cu Mexicul a fost gluma anului 2016. Nici după n-a evitat să stârnească controverse, când a adoptat o poziție dură față de caravana venită din Honduras, sau când a evitat subiectul copiilor despărțiți de părinții lor, imigranți ilegali.

Alte state (pe care acest segment de presă le-a tot invocat aproape într-un mod elogios) care nu vor adera la Acordul ONU sunt Austria, Republica Dominicană, Ungaria, Letonia, Polonia, Slovacia și așa mai departe. Vorbim despre țări care sunt dominate de un curent de extremă-dreapta și ai căror reprezentanți au criticat pactul pe motiv că ”ar obliga” primirea de imigranți.

Numai că acest aspect nu este real. Textul acordului nu prevede vreo obligativitate din partea statelor să facă ceva, ci se bazează mai mult pe ”bună-credință”. Așa cum a spus și reprezentantul special al ONU pentru migrație Louise Arbour, interpretarea a fost greșită – voit sau nu: „Este surprinzător că au existat atât de multe dezinformări cu privire la ceea ce este convenția și ceea ce textul spune de fapt (…) Nu creează dreptul de a migra. Nu impune nimic asupra statelor”, a spus aceasta, cu doar o zi înainte de începerea întâlnirii de la Marrakesh.

UE rămâne repetentă?

Cu SUA afară din schemă, spune autoarea articolului, Daniela Porovăț, România pare mai apropiată de UE.

Doar că, spune Sputnik, ”la Bruxelles nu mai e nimeni lucid care să înțeleagă că s-a terminat”. ”Mai multe șanse de viitor au statele care au conduceri naționaliste care își apără granițele și capitalul și care au dialog și cu Moscova, și cu Washingtonul”, mai explică publicația finanțată de Kremlin.

Pe modelul ”ultimul să stingă lumin” încheie și Sputnik această ”analiză”: ”România va rămâne însă ultima, să stingă lumina la sediul UE după ce toată lumea va fi plecat de mult, asta dacă o să poată de protestatarii furioși care au început să ia cu asediu birourile instituțiilor europene de la Bruxelles”. Așa-zisul asediu e o hiperbolă, nicio clădire oficială nefiind atacată. O sută de manifestanți au fost reținuți de către autoritățile belgiene în urmă cu trei zile, pentru deţinerea de obiecte contondente.

Deznodământul

Caruselul de emoții, generat ba de ”politica României împotriva SUA”, ba de ”pericolul ce paște Uniunea Europeană, ar trebui să-i inducă cititorului ideea că România ar face bine să urmeze exemplul a lui Viktor Orban sau a Guvernului Poloniei, dar mai ales al lui Donald Trump, dacă nu vrea să rămână de izbeliște. Singura cu valori liberale, într-o lume măcinată de politici de extremă-dreapta. Înfricoșător, nu?