Președintele cu grătarul, impasibilul sau lingușitorul? Predecesorii lui Joe Biden au avut relații diferite cu Putin

Relațiile ruso-americane sunt, după cum a spus recent chiar Putin, „la cel mai scăzut punct din ultimii ani”. Oricât ar încerca Joe Biden să simuleze încrederea, asupra sa planează o responsabilitate mare, înainte de prima sa întâlnire oficială cu Vladimir Putin. Va reuși cel de-al 46-lea lider de la Casa Albă, dacă nu să îmbunătățească relațiile dintre Washington și Moscova, măcar să le mențină la cotele din prezent?

Vladimir Putin are multă experiență cu omologii săi de peste Strâmtoarea Bering. În fond, Biden este cel de-al cincilea președinte american cu care liderul de la Kremlin se întâlnește din 2000, de când a pus mâna pe putere. Predecesorii lui Biden au abordat fiecare stiluri diferite atunci când a venit vorba de relația cu Rusia și, mai ales, cu Putin. Va urma el modelul celor de dinaintea lui?

Cui nu-i place un grătar?

Ca și români, știm că grătarul e modalitatea perfectă de a te relaxa. Așa s-a desfășurat și una dintre întâlnirile Putin-Bush, care a avut loc la ferma fostului președinte american, unde s-a încins și un grătar.

Imaginile din noiembrie 2001 vorbesc de la sine: Bush afirmase anterior că îl simpatizează pe Putin pentru că părea a fi „foarte direct și de încredere”. „Am reușit să-i simt sufletul”, a mai spus acesta, după întâlnirea avută în iunie 2001 la Bratislava cu omologul său. Spre sfârșitul anului 2001, Putin s-a reîntâlnit cu Bush, de data asta pe pământ american. Trecuseră numai două luni de la atentatul de la Turnurile Gemene iar noul președinte rus a tras un semnal privind prietenia ruso-americană.

Vladimir Putin a petrecut trei zile în SUA, timp în care au stat la ferma lui Bush, au făcut un grătar și liderul de la Kremlin a primit o lecție rapidă de cum să dansezi pe Cotton-Eyed Joe. Să nu aveți o impresie greșită: cei doi au făcut și lucruri pretabile șefilor de stat, precum discutarea situației din Afghanistan și despre armele nucleare, dar și vizitarea unui liceu local.

Însă imaginea generală era una de prietenie. În fața presei, Bush a spus: „Președintele [Putin – n.r.] a adus ploaia, pentru care suntem mereu recunoscători în statul Texas. Sunt încântat că este aici. Nu există cadou mai bun decât ploaia”. Ulterior, liderul american le-a spus jurnaliștilor prezenți: „Vreau să-i arăt câteva dintre locurile mele preferate”.

Și Putin își exprima, la momentul respectiv, disponibilitatea de a se apropia de SUA, susținând că apropierea celor două state este cursul normal al istoriei. Mandatul lui Bush a fost presărat de alte întâlniri oficiale cu Putin, dar presa vremii subliniază deschiderea celor două părți, dar mai ales a celei americane, de a construi o relație cu celălalt. De exemplu, NYTimes scria: „Cei doi bărbați s-au simțit în mod clar mai bine unul cu celălalt decât s-a simțit vreodată tatăl domnului Bush cu Mihail S. Gorbaciov”.

Totuși, Bush nu și-a menținut întotdeauna impresia bună față de Putin. Acesta i-a spus premierului danez, în 2006, că Putin „nu era bine informat. Este ca și cum te-ai fi certat cu un elev de clasa a VIII-a cu faptele sale greșite”. Lui Tony Blair, premierul britanic de la acea vreme, i-a povestit că aproape și-a pierdut cumpătul în timpul unei întâlniri cu Putin: „La un moment dat, interpretul m-a înfuriat atât de tare încât am ajuns aproape de masă și i-am dat dracului tipului. un ton batjocoritor, făcând acuzații despre America”.

Mandatele lui Obama, marcate de o acutizare a relațiilor bilaterale

Schimbarea de la Casa Albă a coincis și cu schimbările prin care Rusia trecea. Când Obama a fost ales în 2009 ca președinte, Putin tocmai lua o pauză de la atribuțiile prezidențiale pentru a fi premier. Chiar și așa, primul cu care Obama s-a întâlnit a fost tot Putin, nu înlocuitorul său ales cu grijă, cu care Obama a avut o întrevedere abia un an mai târziu.

Obama ar fi ieșit din întâlnirea avută la puțin timp după alegerea sa ca președinte simțindu-se încrezător și optimist în reluarea relațiilor cu Putin. „Credem că există o oportunitate excelentă de a pune relațiile SUA-Rusia pe o bază mult mai puternică”, a spus Obama.

Însă revenirea lui Putin ca șef al statului coincide și cu acutizarea tensiunilor dintre est și vest. Garantarea de azil politic lui Edward Snowden, fost contractor al NSA care a divulgat documente clasificate, a dus la anularea unei întâlniri programate pentru sfârșitul anului 2013, începutul anului 2014 între Obama și Putin.

Snowden a fost însă doar vârful icebergului. Din acel moment, relațiile dintre cei doi șefi de stat au început să se degradeze, fiind în contrast cu întâlnirile dintre Putin și predecesorul lui Obama, Bush.

Alte situații care au răcit relațiile bilaterale sunt anexarea Crimeei – care a și dus la excluderea Rusiei din G8 -, implicarea Rusiei în Siria, dar și interferența Rusiei în alegerile prezidențiale americane din SUA. Întâlnirile formale și informale pe care cei doi le-au avut după anul 2014 au fost marcate de răceală și neînțelegeri, culminând cu summit-ul G20 de la Beijing din septembrie 2016, când Obama i-a zis lui Putin să ”termine” – făcând referire la interferența în procesul electoral.

Cel mai mare fan al lui Putin

Poate că Donald Trump nu-l place în realitate pe Putin, însă întâlnirile celor doi au fost marcate de tirada de aprecieri pe care fostul lider de la Casa Albă i le adresa omologului său.

Dacă Obama a rupt prietenia începută de Bush, Trump și-a contrazis inclusiv agențiile de intelligence pentru a-l susține pe Putin. După summit-ul din septembrie 2017, Trump a spus că îl crede pe Putin atunci când spune că n-a intervenit în alegerile americane – în ciuda faptului că agențiile de informații concluzionaseră, la începutul aceluiași an, că Putin a ordonat ingerința pentru a submina candidatura lui Hillary Clinton.

„A spus că nu s-a amestecat. A spus că nu s-a amestecat. L-am întrebat din nou. Poți întreba de atâtea ori. L-am întrebat din nou. El a spus că absolut nu s-a amestecat în alegerile noastre. Nu a făcut ceea ce spun ei că a făcut”, a declarat Trump reporterilor.

Scenariul s-a repetat în 2018, când cei doi s-au întâlnit la Helsinki. Trump a minimizat amestecul rus în alegerile din 2016, a pus la îndoială constatările propriilor sale agenții de informații și a atacat ancheta consilierului special privind ingerința rusă – numai ca să se răzgândească o zi mai încolo, afirmând că a greșit în timpul conferinței de presă.

Însă legăturile lui Trump cu Rusia au existat și anterior carierei sale politice, pe vremea când încerca să-și extindă investițiile în Rusia. BBC a făcut o trecere în revistă a acestor încercări, care au continuat până în 2016, când Trump se afla deja în campanie pentru funcția de președinte al SUA.

Cred că putem face mult bine cu el”

Putin l-a mai prins în funcție și pe Bill Clinton, predecesorul lui Bush. Totuși, atunci când Putin s-a făcut remarcat pe scena internațională ca și personaj-cheie, mandatul lui Clinton era deja pe sfârșit. Cei doi au avut doar două întâlniri: una în august 1999, la Oslo, pe vremea când Putin era premier și alta în iunie 2000, la Moscova, când putin a devenit premier.

New York Times scria despre această ultimă întâlnire că a fost marcată de lipsa grimaselor celor doi. Nici Clinton și nici Putin n-au zâmbit, însă documente din timpul mandatului lui Clinton ne arată că acesta îl considera pe Putin „dur și puternic”, dar și „inteligent și gânditor”. „Cred că putem face mult bine cu el”, ar fi spus președintele american.

Apropiat de mentorul lui Putin, Boris Yeltsin, Clinton a scris în memoriile sale că acesta și-a ales „un succesor care avea abilitățile și capacitatea (…) de a gestiona turbulenta viață politică și economică a Rusiei mai bine decât (bolnavul ) Elțîn putea atunci”.

Provocările lui Biden

Prima întâlnire dintre Putin și Biden marchează și cel mai jos punct al relațiilor ruso-americane de la Războiul Rece. De fiecare parte există reproșuri: principalele nemulțumiri ale SUA se referă la interferența în alegeri – Biden fiind și el vizat de acțiunile subversive ale Kremlinului – și valul de dezinformare și atacuri cibernetice care țintesc Occidentul. Rusia, pe de altă parte, reproduce o tactică din timpul Războiului Rece, în care caută să dovedească ipocrizia americană – de unde și apelul constant la whataboutism.

E neclar dacă Joe Biden va adopta fața prieteniei după exemplul lui Bush, pe cea a impasibilului după exemplul lui Obama sau îl va linguși pe liderul de la Kremlin precum Trump, însă date fiind schimburile de replici anterioare, Biden va încerca probabil să joace cartea mândriei.

Putem numai să sperăm că discuțiile de miercuri de la Geneva nu se vor termina într-un schimb de replici acid, precum cel în care Biden și Putin s-au acuzat reciproc, pe cale diplomatică, că-s ”ucigași”.