Poate fi considerată România un model privind asumarea Holocaustului şi combaterea antisemitismului?

Pe 2 august, Europa a comemorat victimele Holocaustului împotriva romilor. Data a fost stabilită în memoria evenimentelor din noaptea de 2 august 1944 din lagărul de concentrare de la Auschwitz II-Birkenau, când cei 2,897 de membri de etnie romă rămași în viață au fost uciși – nu înainte de a încerca să le facă față ofițerilor SS, pornind o revoltă.

Președintele Klaus Iohannis a acceptat, conform comunicatului emis de Administrația Prezidențială, invitația organizatorilor evenimentului comemorativ anual de la Muzeul de stat Auschwitz-Birkenau. Mesajul transmis de primul om din stat cu ocazia Zilei Europene de Comemorare a Holocaustului Romilor atinge și niște puncte cât se poate de valide, precum crimele săvârșite de regimul Antonescu împotriva minorităților etnice din România, eforturile post-decembriste de a sprijini comunitatea evreiască, pericolul reprezentat de negarea Holocaustului și așa mai departe.

”Comemorarea reprezintă o dimensiune fundamentală în viețile noastre. Aproape jumătate de milion de copii, femei și bărbați romi au fost uciși în timpul ocupației naziste din Europa. În România, 25.000 de romi au fost deportați în Transnistria, la ordinul dictatorului român și aliatului naziștilor, Ion Antonescu. Aproximativ 11.000 de romi și-au pierdut viața”, a afirmat președintele.

Însă Klaus Iohannis a făcut și câteva afirmații discutabile:

„România poate fi considerată un model regional în ceea ce priveşte asumarea Holocaustului şi combaterea antisemitismului. Ţara mea şi-a asumat pe deplin trecutul întunecat şi a învăţat lecţia promisiunii sacre ca niciodată să nu mai permită asemenea atrocităţi” – Klaus Iohannis, cu ocazia Zilei Europene de Comemorare a Holocaustului Romilor.

România și-a asumat Holocaustul, românii nu prea

Istoria suferinței suferite de comunitate evreiască în timpul celui de-al Doilea Război Mondial a început să fie predată la noi în țară după adoptarea recomandării din Raportul Comisiei Wiesel din 2004. Elevii din ciclul preuniversitar învață în mai mulți ani despre crimele comise de regimul nazist din Germania și de aliații acestuia – printre care se numără și România -, însă realitatea este că, pentru mulți români, subiectul nu reprezintă un interes general. Pe aceast fond, s-a făcut loc unui curent negaționist, presărat de neadevăruri istorice și discursuri antisemite voalate.

Programa există pe hârtie și, cât de cât, în școli. Totuși, un studiu al Institutului Național pentru Studierea Holocaustului din România Elie Wiesel, publicat la sfârșitul anului trecut, a arătat că trei sferturi din români spun că au auzit despre Holocaust, însă doar unul din trei știe că acesta a avut loc și în România. Doar 17% dintre respondenți au afirmat că principalul vinovat pentru crime este Guvernul lui Antonescu, conform G4Media.ro.

Situația stă și mai tragic atunci când ne raportăm la discursul instigator la ură: barometrul realizat de Anti-Defamation League arată că 42% din români pot fi considerați antisemiți, conform Europa Liberă.

Eurobarometrul publicat în noiembrie 2019 de către Comisia Europeană, cu ocazia Zilei Internaționale de Comemorare a Victimelor Holocaustului, indică că 23% dintre români consideră că antisemitismul e o problemă. Îngrijorarea crește și mai mult când ne raportăm la discursul instigator la ură împotriva comunității evreiești, din mediul online (42%), arată RRI.ro.

Directorul Institutului „Elie Wiesel”, Alexandru Florian a afirmat, în cadrul unui eveniment de comemorare a progromului de la București (21-23 ianuarie 1941), că „În România există un antisemitism potenţial, care se manifestă în special la nivelul comunicării, al mesajelor din ură şi că există un segment din populaţie care îmbrăţişează un asemenea mesaj”. Mai mult decât atât, acesta susține că oamenii tind să dea vina pe Germania nazistă pentru Holocaust, nu și pe celelalte țări care au participat activ la persecutarea minorităților.

Tot Insitutul „Elie Wiesel” a arătat că anti-semitismul din mediul online s-a intensificat odată cu apariția crizei epidemiologice.

”Institutul «Elie Wiesel» observă cu îngrijorare dinamica manifestărilor de ură din mediul online de limba română îndreptate împotriva evreilor. Astfel, în mediul online, şi cu precădere pe Facebook, mesajele antisemite şi negaţioniste capătă forme virulente şi duc la formarea unor adevărate comunităţi ale urii. Necesitatea combaterii discursul instigator la ură în mediul online se conturează a fi o provocare majoră. Se practică un discurs critic faţă de orice tip de minoritate (cu precădere minorităţiile etnice şi sexuale), eurosceptic şi anti-globalist. Naraţiunile antisemite nu reprezintă subiectul exclusiv. Marea majoritate a materialelor cu caracter antisemit au un conţinut de tip conspiraţionist”, se arată în concluziile raportului.

Dacă România e într-adevăr un model de urmat în privința acceptării crimelor comise de statul român e discutabil, însă putem să tragem o concluzie clară: sistemul educațional din România nu pune accent pe politicile interne din timpul regimului antonescian, fiind un subiect abordat în fugă la orele de istorie.

Motivele pentru care învățământul liceal nu pune mai mult accent pe Holocaust sunt diverse: pe deoparte, profesorii și elevii preferă să se axeze mai mult pe materia de bacalaureat (în cazul claselor de uman), iar pe de altă parte, plasarea vinii asupra lui Ion Antonescu reprezintă încă un subiect tabu în România, asupra acestuia planând mai repede imaginea unui patriot, nicidecum a unei persoane care se face vinovată de crime împotriva umanității.

„Dau drumul mulţimii să-i masacreze. Eu mă retrag în cetatea mea, şi după ce-i masacrează, pun iarăşi ordine”, spunea Ion Antonescu într-o şedinţă a Consiliului de Miniştri din 15 aprilie 1941, conform lucrării „Rolul lui Ion Antonescu în planificarea și implementarea politicilor antisemite și anti-rome ale statului român”, publicată de Memorialul Victimelor Holocaustului.