Manipularea în online: granița dintre fake news și șarlatania de presă

Până mai acum câțiva ani, ce apărea la televizor era sfânt: „a zis la televizor” era mantra cea mai puternică ce putea fi invocată drept argument în discuția cu cineva. Acum, metodele au devenit mult mai practice: cel ce vrea sa îți dovedească veridicitatea unei informații nu doar invocă o sursă (de multe ori contestabilă), dar scoate telefonul/tableta/orice device prin care are acces la internet și îți deschide subiectul drept înaintea ochilor.

Nu mai contează dacă site-ul deschis este unul extrem de dubios sau dacă postarea de pe vreo rețea de socializare aparține unui personaj îndoielnic. Informația, dacă este construită în jurul senzaționalului, nu doar că poate face valuri în rândul cititorilor, dar are riscul de a se transforma în știre, fiind preluată uneori și de organisme de presă respectabile.

1. Click pe știrea respectivă – iar după acest pas se instalează dezamăgirea: conținutul este referitor la cu totul altceva, ce de multe ori nu are legătură cu așteptarea celui care a deschis știrea.

Exemplu:

Titlu: ”Cifrele reale ale unui sondaj ce zguduie lumea politică”

Conținut: textul face referire la un sondaj real, dar derulat în Germania – subiect care cel mai probabil este marginal pentru cel care face click pe știre.

Știrea nu poate fi încadrată în categoria de fake-news, deoarece face referire directă și concretă la ceva ce există, este real, dar poate fi ștampilată ca o ”șarlatanie de presă”, cititorul fiind amăgit că va găsi ceva relaționat cu sfera lui de interes.

2. Sunt cititori care nici nu deschid știrea, mulțumindu-se cu reținerea titlului, care dacă este suficient de bine construit poate fi satisfăcător pentru cel care are nevoie de o legitimare a informației propăvăduite.

Cele două metode de comportament din partea editorului și a cititorului fac posibilă dezvoltarea unei strategii relativ ușoare de manipulare a informației. Pe această realitate se bazează cei care au interesul să rostogolească în spațiul virtual un subiect care de cele mai multe ori pornește de la un element real, dar este prezentat într-o manieră extrem de partizană sau chiar tangențială cu realitatea inițială.

De obicei, tipul acesta de informație este rostogolită printr-o serie de site-uri și postări pe rețelele de socializare, de cele mai multe ori neasumate.

Succesul ”operațiunii” se bazează pe indiferența cititorului de a verifica:

1. Conținutul știrii, dincolo de impactul pe care îl produce titlul, în sine;

2. Dacă știrea are un autor ce poate fi identificat cu un profil public sau care are referințe din alte zone (alte publicații, cercetare, politic etc.);

3. Dacă site-ul ce promovează știrea are caracteristicile unei redacții – adresă, contact, echipă etc.

4. Cine deține site-ul – informație ce poate fi accesată prin rotld.ro, dar care uneori este inaccesibilă chiar și prin acestă metodă, atunci când proprietarul este o persoană fizică.

5. Care sunt sursele de citare folosite în mod obișnuit de către o publicație (de principiu, construirea unei știri cu bună-credință, are la bază trimiteri către surse serioase, validate în timp)