George Soros, personajul malefic din discursul democrațiilor iliberale. Un nume repetat obsesiv

Ați auzit vreodată teoria cum că ”evreii conduc din umbră lumea”? Vă asigur că majoritatea persoanelor care se raportează la această conspirație au auzit de George Soros – sau chiar l-au băgat și pe el în oala ”societății secrete”.

Dacă asculți instituțiile de media ce propagă discursul coaliției aflate la guvernare, George Soros pare un personaj cu trăsături ascuțite, care-și freamătă mâinile și râde malefic din jilțul său. Eu mi-l imaginez pe George Soros demonizat de diferite publicații ca și Mr. Burns din The Simpsons. În fond, ambele caractere trebuie să reprezinte ”decadența occidentală” și pericolul cu care vine sistemul capitalist. În serialul animat, personajul negativ este patronul unei centrale nucleare, care nu se interesează niciodată de angajații săi și are ca unic scop să își mărească averea, acuzații care s-au regăsit mai ales în ideologia adoptată de Uniunea Sovietică.

Desigur, Mr. Burns și George Soros nu au nicio legătură, personajul negativ din serialul animat fiind un stereotip al Americii corporatiste, un produs al imaginației, în timp ce omul de afaceri maghiar este în carne și oase și este mai repede inamicul principal al regimului lui Viktor Orban.

Dragostea nu ține mult

La cât de mult pare că l-a deranjat Soros pe liderul maghiar, lasă impresia că aceștia nu s-au avut la suflet niciodată, însă afaceristul nu numai că a donat în jur de un milion de dolari guvernului lui Viktor Orban pentru a remedia dezastrul ecologic din 2010, când a avut loc o deversare de metale grele în vestul țării, patru oameni pierzându-și viața, dar a și finanțat studiile prim-ministrului ungar în Marea Britanie, în 1989.

Imaginea bună a economistului în Ungaria s-a stricat în anul 2015, când premierul a pornit o adevărată campanie de discreditare. Viziunile lui Soros despre drepturile omului, pe fondul crizei refugiaților, nu s-au potrivit de niciun fel ideilor guvernului ultra-naționalist condus de Viktor Orban. Ulterior, prim-ministrul ungar a sprijinit o campanie în care filantropul era prezentat ca un inamic al statului: „Să nu-l lăsăm pe Soros să fie cel care râde la urmă” — spunea textul întâlnit pe panouri alături de imaginea investitorului.

Nici formațiunea politică condusă de Orban n-a stat deoparte: într-un video făcut sub sloganul ”Revoltător!”, Fidesz afirmă că Uniunea Europeană încearcă să modifice politica dură a Ungariei cu privire la libera circulație, și încheie spunând: ”O organizație fondată de George Soros intentează un proces împotriva patriei noastre, în favoarea Bruxelles-ului”.

Pericolul unui discurs

În jurul României se află cinci state care, de la căderea blocului sovietic și până în prezent, au ridicat multe semne de întrebare pe plan internațional. Spre exemplu, Freedom House notează că decăderea Ungariei de la o democrație bazată pe valori liberale la una iliberală, în care interesele cetățenilor vin după interese politice ale guvernanților, a început odată cu alegerile parlamentare din 2010, de când Viktor Orban ocupă funcția de premier a doua oară (prima oară a fost în perioada 1998-2002). Statul condus de liderul de centru-dreapta înregistrează o scădere anuală a punctajului de democrație, după cum afirmă Freedom House în ultimul raport, publicat în 2018.

CITIȚI ȘI: Scenariul ”lovitură de stat dată de forțe străine”, un pericol pentru democrație

Țara noastră se situează cam pe același loc cu țările vecine (Ungaria, Serbia, Bulgaria, Republica Moldova și Ucraina), însă este singura din această zonă care a reușit să îmbunătățească anumite lucruri (conform raportului din 2017). Cu toate astea, scriam într-un articol anterior că, la fel ca și în statele vecine, pericolul unui regim autoritar există, observat cel mai ușor prin discursul adoptat de guvernanți sau instituțiile de presă afiliate.

Întruchiparea a tot ce urăște Rusia

Cumva, Soros este ”victima” perfectă a unui sistem naționalist, care respinge străinii și are o tendință euro-sceptică: statele din fostul bloc sovietic au rămas cu o tendință anti-semită, regăsită încă în mentalitatea omului de rând – fie el român, ungur sau bulgar -, iar afaceristul născut într-o familie de evrei din Budapesta și care a supraviețuit Holocaustului era ținta perfectă a discursului inițiat de Orban, după ce au apărut tensiuni privind criza imigranților. Datele concretizează aceste vorbe: Bucureștiul se află în top 3 al celor mai antisemite orașe din lume iar anti-semitismul s-a preschimbat, din vandalism în discurs politic.

În plus, exemplul premierului maghiar, care este frecvent comparat cu Vladimir Putin și Erdogan, ne arată cel mai bine tendința ideologică a acestui colț de continent: pe lângă euro-scepticismul promovat mai mult sau mai puțin, nici influența Statelor Unite ale Americii nu este primită cu brațele deschise, iar afaceristul cu cetățenie americană are o anumită influență în viața politică de peste ocean, fiind chiar un susținător al lui Hillary Clinton pentru alegerile prezidențiale din 2016.

Țapul ispășitor

Putem să schimbăm scenariul unor ”teroriști” cu George Soros, că retorica sună la fel. Tot în articolul menționat anterior aminteam că Liviu Dragnea a spus despre omul de afaceri maghiar că ”totul pleacă de la Soros, de la răul pe care vrea să-l facă în această țară și nu numai în această țară”.  Internetul a taxat dur (la fel ca și Consiliul Național al Audiovizualului) și gafa Realitatea TV, preluată ulterior și de Antena 3, despre protestatarii, copii acestora și animalele de companie, toți plătiți de omul de afaceri pentru a participa la protestele anti-OUG 13.

Însă problema este mult mai complicată decât pare: investitorul a devenit parcă țapul ispășitor pentru toate lucrurile care merg prost în țara asta (și în cele învecinate). Acuzațiile se lansează constant în presa scrisă și televizată, Soros devenind un personaj aproape constant în media românească. Iar dacă cititorul are impresia că acest lucru nu se întâmplă decât la un anume post, se înșeală. Apar din ce în ce mai multe site-uri – îndoielnice sau nu – care adoptă o poziție tranșantă față de personajul acestui articol. Un exemplu concret este un material de pe Evz.ro, publicație cu renume, care titrează: O nouă FAȚĂ a INFLUENȚEI lui Soros în România. ALEGERILE prezidențiale din 2014, „ținute ostatice de un PROCUROR autocrat”. Propaganda de acest gen se întinde chiar și până pe site-urile care se vor religioase, precum Cuvantul-ortodox.ro, care preia un articol marca Activenews.ro, cu titlul: FANTOMELE LUI SOROS IN ROMÂNIA. O analiza a thin-tankului The Capital Research/ George Soros in razboi declarat cu PATRIOTISMUL. Si in lupta pentru legalizarea drogurilor. 

Tot Active News leagă numele afaceristului de origine maghiară de Dacian Cioloș, fostul premier tehnocrat, însă n-ar fi singura dată când jurnaliștii români fac asta: România TV a ”dezvăluit” în timpul unei emisiuni care este ”rețeaua Soros”. Gabriel Liiceanu, Andrei Pleșu și Cristian Tudor Popescu sunt câteva dintre numele care apar pe listă.

Absurdul merge atât de departe încât Soros este găsit vinovat de către presa sârbă chiar și pentru violențele de pe 10 august din București. O publicație apropiată puterii de la Belgrad afirmă că ”lovitura de stat”, teorie susținută constant de Guvernul României, ar fi fost instrumentată de George Soros, motivând astfel intervenția brutală a Jandarmeriei.

Deși unele știri sunt cu adevărat puerile, nu informația reprezintă pericolul, ci repetarea obsesivă a unei idei – cei ce receptează informația vor avea tendința să îl găsească pe Soros vinovat de orice dificultăți întâlnește țara, fără însă să poată răspunde la întrebarea „de ce?”.