Fotojurnalistul Octav Ganea, despre exploziile din Crevedia: „Am considerat că sunt în siguranță. Pe măsură ce alergam, simțeam cum intră căldura între rucsac și cămașă, pe piele”

Fotojurnalistul și coordonatorul agenției de fotografie de presă Inquam Photos a povestit pentru RFI cum s-au derulat evenimentele de la Crevedia, în urma cărora două persoane și-au pierdut viața până la acest moment, și cum a resimțit el exploziile.

„Văzând că sunt pompierii foarte aproape și că asigurau răcirea unei cisterne, m-am gândit că nu poate să fie nimic teribil de presant în momentul ăla. M-am uitat pe Google Maps să văd dacă pot să atac din stânga sau din dreapta, ca să nu mă apropii din partea în care erau forțe de ordine și ca să pot să ilustrez cu comuna. Mi-am dat seama de pe Google Maps că sunt mai multe cisterne acolo”, a declarat jurnalistul.

Mai mult, acesta a mărturisit că a avut încredere să se apropie pentru că i-a văzut pe pompieri atât de aproape de una dintre cisternele aflate pe stradă, crezând că nu este pericol: „Văzând că pompierii erau foarte aproape de autocisterna cu GPL care era afară, care era la drum, m-am gândit dacă ei sunt acolo, Înseamnă că și eu pot să fiu acolo. Ceea ce  s-a dovedit a fi un lucru foarte prost. Totuși, am stat puțin, adică m-am retras în aproximativ 3-4 minute, am ilustrat și m-am și retras”.

Apoi, Octav Ganea a relatat cum s-a resimțit una dintre explozii, care i-a luat prin surprindere pe toți cei prezenți, atât pompieri cât și jurnaliști: „Am văzut niște civili care au trecut prin cordonul jandarmilor, probabil oficialități locale sau nu știu, oameni ai legii în civil, îmbrăcați și m-am gândit că poate fi ceva ce să mă întorc să mai trag câteva cadre. În secunda în care ei au trecut printre operatori și s-au dus spre locul incendiului, s-a produs deflagrația”.

„Efectiv, m-am întors cu spatele pentru a încerca să îmi protejez fața pentru că știu că de obicei primul val de căldură este foarte puternic. M-am întors cu spatele și am început să alerg. Pe măsură ce alergam, simțeam cum mi se ridică rucsacul din spate și cum intră căldura între rucsac și cămașă, pe piele. Nu știam cât de puternică este explozia, dar cel mai mult și cel mai tare mi-a fost frică de faptul că e posibil să există resturi care să cadă odată cu ploaia de scântei…

Nu în ultimul rând, Ganea le-a spus colegilor de la RFI că își amintește cum se afla într-o zonă mai sigură alături de alți jurnaliști, însă căldura produsă de explozie încă se mai resimțea: „Era foarte mult haos, un țiuit crunt în ureche și o căldură de care nu reușeam să scap, deși era clar că trecuse suflul inițial, care nu a fost foarte puternic, nu a fost de natură să trântească pe cineva la pământ, dar a fost suficient de cald și de de aproape de noi, chiar dacă era la 250 de metri de cisternă încât să ne facă să ne gândim că «this is it»”.