De la documentarul francez „Hold-Up” la metodele eficiente de creare a unei conspirații de succes

Din cauză că văd peste tot fețe acoperite de măști, copiii de vârste mici nu mai recunosc expresii faciale și, pentru ei, este normal ca toți oamenii să aibă o mască pe față. Este similar modului în care copiii descoperiți în orfelinatele groazei din România, în timpul și după Revoluția din 1989, se speriau de oamenii care veniseră să-i vadă și să-i filmeze.

Aceasta este doar una dintre comparațiile făcute de un interlocutor în documentarul francez „Hold-Up”.

Un „docu-menteur” ca la carte

Este o comparație care-ți dă fiori pe șina spinării și este doar o mostră din afirmațiile exagerate pe care le face filmul. Această serie de fapte neadevărate sau care nu pot fi demonstrate i-a făcut pe jurnaliștii francezi să califice creația drept un „docu-menteur” (docu-minciună), ca joc de cuvinte de la „documentaire” (documentar).

Acest film de aproape trei ore vrea să demonstreze că pandemia a fost creată artificial, că există un grup de oameni bogați care ne controlează și că, la final, se va ajunge la o ordine mondială dictată de marile conglomerate media (Al Treilea Război Mondial). Filmul a fost finanțat prin crowdfunding pe platformele Ulule și Tipeee și mai primește și acum bani de la cetățeni.

„Hold-Up” nu este de fapt un documentar, ci un film de propagandă, care folosește unele tehnici clasice de creare a teoriilor conspirațiilor. Este o producție menită să ne facă să credem în ceva anume, nu să ne informeze. De la persoanele alese pentru interviuri la metodele de filmare, montaj și împachetare audio-video, acest film ne poate ajuta să identificăm câteva elemente care creează o conspirație de succes.

Interlocutori compromiși

Majoritatea celor aleși pentru interviuri au un element comun în funcția lor: adjectivul „fost”. Ei au avut funcții care mai de care mai importante în diverse instituții ale administrației franceze sau în organizații de renume din lume. Din diverse motive, și-au pierdut posturile. Deducem că au fost neînțelegeri pe scară ierarhică și că o parte dintre ei au fost demiși. Evident, ei încearcă acum să-și apere fosta poziție și să aducă argumente post-factum pentru deciziile luate sau pentru afirmațiile făcute atunci.

„Credibilitatea lor a fost pusă la îndoială la un moment dat în ultimele luni. În film, discursul lor amestecă adevărul, falsul și elementele de care comunitatea științifică nu este încă sigură”, explică RTBF.

Unii dintre cei intervievați nu sunt deloc relevanți pentru subiectul documentarului, cum ar fi doi taximetriști care fac o analogie între evitarea pagubelor în cazul unei pandemii și aceeași evitare în situația unui accident iminent.

Așadar, conspirația se construiește cu ajutorul unor persoane a căror credibilitate este scăzută, dar care au un discurs presărat cu elemente de ură și discreditare a argumentelor științifice. Aceste lucruri apelează la resorturi interioare reprimate în indivizi. Dacă lucrurile spuse de ei sunt repetate, este posibil ca opiniile unui spectator obiectiv să fie alterate.

O altă metodă manipulatoare poate fi aplicată chiar din faza filmărilor: realizatorii le pot prezenta verbal interlocutorilor documentarul foarte pe scurt, dându-le impresia ca va fi vorba despre o producție echilibrată. Este posibil ca uneori nici să nu fie cerută permisiunea celor filmați, cum ar putea fi cazul taximetriștilor ale căror opinii par înregistrate pe ascuns, în mașină, cu telefonul moobil.

Vina este mereu a celor bogați

Un virus care distruge vieți omenești? Bill Gates e de vină!
Creșterea marilor afaceri, în detrimentul celor locale? Jeff Bezos e în mijlocul situației!
Supraevaluarea criptomonedelor? Sigur George Soros are de-a face cu asta!

Ați auzit astfel de explicații de multe ori. Miliardarii lumii par a fi vinovați de toate relele din lume. Mai mult, pare că aceștia sunt organizați în grupuri oculte, care vă ascund o mulțime de lucruri. Pentru a face aceste pseudo-explicații mai digerabile, documentarul „Hold-Up” nu se abține de la ironii: de exemplu, Bill Gates este prezentat ca unul care a devenit specialist în viruși după ce nu i-a putut stârpi pe cei din sistemul de operare Windows.

Ca în alte teorii ale conspirațiilor, și aici ni se reamintește că acești bogați ai planetei au vorbit despre posibilitatea izbucnirii unei pandemii acum mulți ani, de parcă ar fi vrut să ne avertizeze că urmează ca ei să declanșeze răspândirea virusului. Evident, argumentul este ilogic: dacă vrei să faci rău sau să controlezi o masă de oameni, nu o anunți despre intențiile tale, nu-i așa?

Răspunsuri simple la întrebări complexe

Această pandemie are multe necunoscute și încă nu există un tratament sau un vaccin universal. De aceea, este greu să explici ușor o situație cu atâtea aspecte complexe. Documentarul, ca și alte teorii ale conspirației, pretinde că deține adevărurile și că ele sunt simple.

Cu cât răspunsurile sunt mai ușoare la întrebările grele, cu atât tindem să le adoptăm mai rapid și să avem revelații de tipul: „Da, exact, cum de nu m-am gândit la asta?”. De exemplu, faptul că Franța avea stocuri de măști chirurgicale înainte de decembrie 2019 este prezentat ca o măsură conspiraționistă.

Conform filmului, dar și altor autori de conspirații, Covid-19 are ca scop un „mare reset” al lumii, o reașezare la nivel economic, având ca finalități secundare impunerea rețelelor 5G, vaccinarea obligatorie, plățile generalizate fără contact, implantările de cipuri, deci controlul indivizilor.

Conspirațiile invocă teama pe care „unii” o insuflă cetățenilor. În cazul nostru, teama este generată de infectarea rapidă și necontrolată, de moartea iminentă, de prăbușirea economiilor etc. Dar conspirația, la rândul ei, induce teamă tocmai prin aceste argumente false. Dacă poate nu erai temător înainte, devii acum, din cauză că ai fost expus la aceste afirmații exagerate.

Metoda „cherry picking”

Documentarul francez, prin vocea unuia dintre interlocutori, invocă metoda „cherry picking” în materie de cercetare științifică. Aceasta înseamnă că, din multitudinea de studii științifice din lume, le alegi pe cele care se potrivesc tezei tale, prin care dorești să manipulezi. Este însă simplu de observat că filmul, ca orice teorie a conspirației, face o selecție asemănătoare, pentru a ne duce în direcția dorită de realizatori.

Ecologiștii, activiștii de tot felul și oficialii guvernamentali fac cherry picking, explică McGill.ca. Sunt alese date care susțin o anumită poziție, de obicei una controversată, ignorând în același timp dovezile contrare relevante.

„Desigur, în aceste zile nu lipsesc controversele științifice. Îngrijorarea privind siguranța componentelor din plastic, a ingredientelor cosmetice, a medicamentelor, a pesticidelor, a organismelor modificate genetic, a telefoanelor mobile, a cuptoarelor cu microunde, a apei potabile, a științelor climatice și a purtării măștilor este foarte vizibilă. Oamenii caută îndrumări în abordarea acestor probleme și caută răspunsuri nepărtinitoare și imparțiale. În teorie, tocmai asta ar trebui să poată furniza cercetarea științifică”, adaugă McGill.ca.

Această metodă poate fi combinată cu ideea că o comunitate solidă este în spatele acestor idei prezentate ca adevăr. În documentar, comunitatea este formată din oameni de știință ieșiți din sistem, printre care Luc Montagnier, laureat al Premiului Nobel pentru Medicină, care afirma că SARS-CoV-2 este rezultatul unei tentative de fabricare a unui vaccin contra HIV.

Deși, prin definiție, conspirațiile sunt credințe false, ele necesită un grad ridicat de interes din partea individului. Acesta trebuie să creadă cu tărie că, de exemplu, atentatul de la Turnurile Gemene a fost plănuit de către guvernul SUA și să caute informații suplimentare. În multe dintre cazuri, așa-zise dovezi sau argumente sunt aduse în discuție pentru ca teoria să pară veridică.

Teoriile conspirației nu sunt un lucru nou, ele au existat dintotdeauna. Ceea ce diferă sunt metodele de transmitere a lor. În epoca modernă, dominată de tehnologiile digitale, este cu atât mai greu să discernem între adevăr, minciună și manipulare cu cât există mai multe canale de comunicare ușor de folosit și aflate la dispoziția tuturor.