Demonizarea Uniunii Europene, un salt în spate de la visul unei Românii democratice

Specialiștii spuneau – și încă susțin asta – că Brexit-ul va crea un precedent. Nu numai că s-a întâmplat așa (ca dovadă că anumite partide naționaliste din țări occidentale, membre UE, au și pus în discuție această problematică), dar s-a ajuns ca la numai o zi după ce poporul britanic să voteze ieșirea din Uniunea Europeană, același popor să se și întrebe cu adevărat ce-a votat.

Deși scenariul pe care tocmai l-am descris pare unul absurd, este realitatea. Pe 24 iunie 2017, la doar câteva ore după ce voturile au fost numărate, cetățenii Marii Britanii se întrebau ”ce înseamnă să ieși din UE” sau ”ce e UE”. În România, lucrurile stau diferit: timp de mai mulți ani, țara noastră a încercat să se ridice la standardele impuse de Bruxelles, ca în 2007 să își atingă și visul.

Câștigarea alegerilor parlamentare din România din anul 2016 au însemnat însă o schimbare majoră în relațiile cu Uniunea Europeană. Prin prisma agendei cu care PSD a venit, oficialii de la Bruxelles au ales să critice orice schimbare majoră care se abate de la principiile pe care această alianță a fost formată. Legile Justiției, condițiile periculoase din penitenciare, școli, spitale – au fost câteva dintre subiectele pe care UE le-a atins de când social-democrații în frunte cu Liviu Dragnea au preluat guvernarea.

Cum spuneam și la început, este evident că între figurile politice autocrate și UE, bazată pe valori democratice, este o antiteză. Acestea nu pot co-exista și astfel se ajunge la o încercare de eliminare, întrucât democrația este cel mai fragil sistem politic. În Franța de dinainte de alegerile prezidențiale, Le Pen a mizat pe un discurs activ anti-UE, în speranța că va însufleți electoratul naționalist sau măcar naiv. De exemplu, într-un interviu pentru publicația Spiegel, liderul Frontului Național a spus: ”Europa e război. Război economic. A mărit ostilitățile dintre națiuni. Germanii sunt denigrați ca fiind barbari, grecii ca fraudatori, francezii ca leneși (…) UE este extrem de nocivă, este un monstru anti-democratic”.

Încercarea de clasificare a limitelor impuse de Uniune ca fiind ”nedemocratice” ori ”împotriva libertății de exprimare” este o parte esențială în discursul partidelor extremiste contemporane. Și strategia funcționează destul de bine – să luăm, de exemplu, înfierarea împotriva comunității LGBT. Am mai spus în trecut că e un subiect de actualitate și raportarea la tendința pe care discursul românesc a luat-o e relevant. Uniunea Europeană a încercat să atragă atenția partidului de guvernământ de la acea vreme și susțintătorilor modificării Constituției că se încearcă discutarea unor drepturi ale omului care nu pot fi puse sub semnul întrebării. De partea cealaltă a baricadei, cea mai formulată acuzație este că li se stirpește dreptul la exprimare liberă – ceea ce nu este adevărat. Probabil că lipsa unei educații democratice a populației majoritare duce la o interpretare greșită a ce înseamnă cu adevărat un stat liberal. De aici pleacă și abuzurile pe care anumiți politicieni sau formațiuni politice și le permit să facă, în umbra unui bine absolut al țării.

Declarațiile venite de pe trei fronturi total diferite – cel al naționalistului asumat, al Puterii și al luptătorului c-o instituție a statului – reprezintă un salt în spate de la dorința României de a fi luată în seamă la masa democrațiilor.